Binecuvântarea cu semnul Sfintei Cruci

Sfânta Cruce este semnul cel mai sfânt și simbolul întregii creștinătăți. Crucea este simbol al iubirii desăvârșite; semn al biruinței diavolului, morții și răului; semn de binecuvântare și sfințire. Sfânta Cruce a fost folosită de Mântuitorul Hristos, de Sfinții Apostoli și de întreaga Biserică ca gest de binecuvântare făcut cu mâna. Hristos a binecuvântat copiii; a binecuvântat pâinile în pustie; a binecuvântat înmulțind pâinile și peștii; a binecuvântat pâinea și vinul când a instituit Sfânta Euharistie; când S-a arătat celor doi ucenici la Emaus i-a binecuvântat; la fel și celor doisprezece Apostoli, când le-a acordat Harul Preoției i-a binecuvântat. Astfel, binecuvântarea a fost folosită de slujitorii Bisericii încă din vechime.
Binecuvântarea creștină amintește de Hristos și de întreaga Sfânta Treime. Ea nu este numai în cuvânt, ci este însoțită și de gestul făcut cu mâna dreaptă sau cu Sfânta Cruce, după cum binecuvântează preoții pe creștini în timpul sfintelor slujbe zicând: „Pace tuturor!” sau „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți”. Ierarhii, adică episcopii, binecuvântează cu ambele mâini încrucișându-le la fel ca patriarhul Iacov din scrierile Vechiului Testament.
Prin semnul Sfintei Cruci, preotul binecuvântează obiectele, darurile și roadele credincioșilor. Tot cu binecuvântarea prin semnul Sfintei Cruci se sfințesc: apa, uleiul, tămâia, Cinstitele Daruri la Sfânta Liturghie și tot ceea ce stă în legătură cu omul.
Prin binecuvântarea cu semnul Sfintei Cruci se sfințește materia Sfintelor Taine și a ierurgiilor; se binecuvântează credincioșii la miruirea după slujbele săvârșite în Biserică. Fericitul Augustin spune: „Cu același chip se afierosesc Bisericile, se sfințesc altarele… Sfânta Euharistie… preoții și leviții prin același semn înaintează în treptele ierarhice”.
Astfel, vedem că binecuvântarea este nedespărțită de Sfânta Cruce; de aceea mulți dintre tâlcuitorii scrierilor Sfintei Scripturi spun că, atunci când Mântuitorul Hristos Și-a întins mâinile de bunăvoie pe Sfânta Cruce, a binecuvântat lumea și universul întreg.
Astfel, de la semnul binecuvântării Mântuitorului Hristos, al Sfinților Apostoli și al slujitorilor Bisericii, creștinii au ajuns la închinare sau la însemnarea cu Sfânta Cruce. Închinarea este nu numai o expresie exterioară, ci și interioară, închinare duhovnicească. (Răzvan-George TOPALĂ, sursa: www.ziarulumina.ro)