Alimentele, ca și celelalte lucruri din viața omului, trebuie primite cu mulțumire adusă lui Dumnezeu. Pentru aceasta, hrana omului este întotdeauna binecuvântată, fie ca este vorba de rugăciunile rostite înainte și după masă de fiecare creștin în parte, fie ca este vorba de binecuvântarea specială, rostită de preot.
Dependenți de hrană
Mâncarea și mâncatul reprezintă unul dintre aspectele fundamentale ale vieții pe pământ. Plantele, animalele și oamenii sunt dependenți de hrană. Fiecare organism viu mănâncă potrivit celor puse în firea lui. Astfel, omul se hrănește cu mâncare aleasă, animalele mănâncă plante ori carne, iar plantele se hrănesc, în mare parte, cu lumină și săruri minerale.
A mânca fără a mulțumi lui Dumnezeu pentru hrana de zi cu zi înseamnă a necinsti ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea dată de El făpturii, spre a crește și spre a da rod bun, la vreme potrivită. Aceasta este totuna cu omul care se crede stăpân a toate și atotputernic, care muncește și se încrede în sine, așteptând cu certitudine rodul mâinilor sale, la vreme. De câte ori însă munca nu s-a arătat lipsită de roadă, de câte ori pământul muncit nu și-a dat rodul lui ?! De multe ori, din pricina păcatelor, a mândriei și a autonomiei față de Dumnezeu a celor care l-au lucrat.
Rostire solemnă
Binecuvântarea este o rostire solemnă, însoțită de un gest, prin care o persoană invocă darurile lui Dumnezeu asupra unei alte persoane sau asupra unui lucru; gestul cu pricina poate fi ridicarea mâinilor asupra cuiva, punerea unei mâini pe capul persoanei binecuvântate, însemnarea ei cu semnul crucii, sau, atunci când e făcută de preot, semnul crucii cu degetele încrucișate.
Dintru început trebuie știut însă faptul ca Dumnezeu este singurul autor al binecuvântării, drept pentru care și cea mai cunoscută binecuvântare este: „Domnul să binecuvânteze!” Preotul este cel ce o rostește, dar Dumnezeu este Cel ce o lucrează. Preotul binecuvintează hrana în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu, în semn de jertfire a tot ceea ce înseamnă firea înconjurătoare în cinstea lui Dumnezeu. Hrana sfințită are în vedere, în primul rând, sfințirea noastră, făcându-ne să trecem de la o hrănire spre moarte, la o hrănire spre viață: aghiasma; anafura; artosul, sfințit la Litie; untdelemnul, sfințit la Sfântul Maslu și altele asemenea.
Daruri ale lui Dumnezeu
Alimentele sunt daruri ale lui Dumnezeu rânduite pentru hrana omului și împlinirea deplină a acestuia (trup și suflet), toate fiind bune și curate. „Duhul grăiește lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile demonilor, prin fățărnicia unor mincinoși, care sunt înfierați în cugetul lor. Aceștia opresc de la căsătorie și de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulțumire, pentru cei credincioși și pentru cei ce au cunoscut adevărul, pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumire; căci se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune” (I Timotei 4, 1-5).
Preotul binecuvintează cu mâna în chipul în care binecuvintează Însuși Hristos, în icoană, ținând degetele suprapuse precum se vede. Creștinul de rând binecuvintează însă lucrurile așa cum se închină pe el însuși, cu mâna pregătită pentru facerea Sfintei Cruci, cu trei degete lipite și cu celelalte două strânse la baza lor.
Masa, un întreg ritual religios
Dacă, prin păcat, omul a întinat întreaga făptură, prin rugăciune, el este dator să curățească întreaga făptură. Hrana indispensabila vieții este binecuvântată, ca fiind primită de la Dumnezeu; o închinăm Lui ca pe o jertfă a muncii noastre. Este știut faptul că nu putem avea hrană fără muncă și fără osteneala. Munca omului este continuată de binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel, munca rodește ca urmare a strădaniei omului și a dragostei lui Dumnezeu. La masa, înainte de a mânca, dar și după, omul trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru că a binecuvântat munca sa, că s-a milostivit spre lucrarea mâinilor lui.
Hrana zilnică o rânduim ca pe o rugăciune. Masa este un întreg ritual religios, ea având parte de rugăciune, binecuvântare, bucurie, mulțumire și, iarăși, rugăciune. În timpul rugăciunii, când cerem „pâinea cea de toate zilele”, ne referim atât la hrana trupească, cât și la hrana duhovnicească; astfel, prin rugăciune, ne întărim atât sufletește, cât și trupește, primind cele de trebuință trupească.
Teodor DANALACHE
Sursa: www.crestinortodox.ro