Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Biserica noastră îl prăznuiește astăzi pe Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, „apărător neînfricat al credinței și al patriei străbune”, așa cum este numit în troparul închinat lui. Urcat pe tronul Moldovei la 12 aprilie 1457, a luptat pentru apărarea întregii creștinătăți până la moarte. Dreptcredinciosul voievod a pus biruințele sale nu pe seama iscusinței minții sale, ci, cu smerenie, pe seama voii și puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu în ajutor. El a fost și mărturisitor al credinței prin numărul mare de mănăstiri și biserici zidite, atât în Moldova, cât și în Muntenia, Transilvania și Muntele Athos. Ca om al rugăciunii, evlaviosul voievod a cerut cuvioșilor părinți să se roage pentru poporul Moldovei, pentru oștenii săi, pentru cei vii și pentru morți. El însuși se ruga cu post, făcând nenumărate fapte de milostenie în vremuri de primejdie mai ales, așa cum este înfățișat pe icoanele pictate în ctitoria sa de la Putna. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost părinte și povățuitor duhovnicesc. De la mutarea sa la Domnul și până astăzi, mormântul său de la Mănăstirea Putna este străjuit de o candelă pururea aprinsă, unde fiii neamului românesc neîncetat își pleacă genunchiul cu evlavie și rugăciune.
(Gh. C. Popa)