Bine-i fără VAR!

Video Assistant Referees, abreviat VAR, înseamnă în traducere „arbitri asistenți video”, adică un număr de arbitri instruiți în această nouă specialitate care urmăresc într-o încăpere pusă la dispoziția lor pe stadioanele unde au loc meciuri de fotbal reluări ale fazelor litigioase sau ale celor unde arbitrul și asistenții de pe iarba n-au putut lua decizia corectă (sau nicio decizie) din cauza plasamentului prost, al distanței până la faza respectivă. Inițial introduși sub formă de experiment, arbitrii asistenți video au reușit să depășească inerentele ezitări, necorelări și confuzii, sistemul primind finalmente girul majorității federațiilor naționale și acceptul cluburilor. În fond, este logic să îți dorești o cât mai mare acuratețe în luarea deciziilor, astfel încât vicierea rezultatului, o sintagmă mult uzitatămai ales în țările lumii a III-a (ei, și a IV-a!) să devină o amintire. Faptul că toate competițiile importante derulate sub patronajul UEFA și FIFA beneficiază de arbitraj video înseamnă că lumea se îndreaptă în direcția bună, iar clasamentele naționale făcute (și) de arbitri vor fi curând o amintire. Însă evident că nu toată lumea vede, gândește și acționează la fel. Nu uitați că în România s-a inventat celebra strigare „Ho-ții, ho-ții!” adresată fără ezitare și pe deplin justificat domnilor arbitri care de-a lungul istoriei fotbalului românesc au tăiat și spânzurat în iarbă după regulamente proprii (fiecare cu „regulamentul” său!) ale căror origini se regăseau în portbagajele burdușite. Ei bine, nu știu exact care mai sunt țările în care VAR nu funcționează. Pot însă să vă spun că VAR a fost introdus până și în Belarus ori Uzbekistan. În România, bineînțeles că nu. Ghiciți și de ce? Răspunsul e în titlu: fără VAR le e încă foarte bine arbitrilor. Vedeți puzderia de penalty-uri fraudulos acordate numai în acest campionat, inclusiv cel care a stabilit scorul de 0 – 1 în meciul Dinamo – Craiova.