Bine că s-a terminat!

Gata, în sfârșit! De-acuma poate să ningă, zăpada ne-ngroape, cum ar zice poetul. Într-o zonă în care iarna nu prea face concesii, precizarea este necesară pentru extragerea sensului metaforic. Nu râdeți, citiți înainte… Bucureșteanul este într-o relație aparte cu ninsoarea. Dacă lucrează la primărie îl ia mereu prin surprindere. Dacă nu, îi e dor de zăpadă. Nu uită să adauge repede: “dar nu în București!” Toți sunt agasați de fleșcăiala consecutivă, mai ales dacă au mașină albă! Totuși, suntem aproape de jumătatea lui Undrea și nici un fulg… Chiar așa să fi ținut vremea cu fotbalul?! Când i-o fi devenit atât de simpatic și mai ales din ce motive? Oricum, fiind de genul feminin, e de așteptat ca vremea să fie capricioasă. Parcă văd că la anul o să-l împiedice să iasă din vestiar. Fiindcă iarna adevărată ajunge în București prin februarie-martie. Pesemne atât îi ia până se scoboară de la Suceava!
Să recunoaștem, ne cam săturasem de atâtea privit la bătutul mingii. Le-a ajuns, în mod cert, și celor care-o băteau efectiv. Fotbaliștii pleacă primii în vacanță, până pe la Sfântul Ion care îi va prinde în cantonamente. E drept, dinamoviștii mai au de bifat o partidă, dar dacă îi însoțește și partea femeiască la Londra e clar că o să fie meci demonstrativ. Or să-i ia la călcâie pe englezi, că de marcat au grijă doamnele să marcheze prin magazine. În ce ne privește, mai avem ceva repere. Mai multă lume o să se desemneze jucătorul anului, cu scandalurile aferente. Mai avem și o tragere la sorți, foarte interesantă, suntem acolo, în urne, nimic nu ne-ar putea urni! Poate un pic, PSG-ul… În rest, ne vom mărgini să urmărim de la distanță ce se întâmplă pe la alții prin campionate, pe la campionatul ăla mondial al cluburilor, pentru ca, printre tobe și caltaboși, printre tobe, surle și trâmbițe, printre tobe, cupe și trefle, să mai aruncă un ochi și pe la englezi, că ăștia sărbătoresc prin muncă!