Bine că nu și-a rupt gâtul

Nu e nevoie de cine știe ce cunoștințe sportive ori de vreun coeficient de inteligență comparabil cu cel al laureaților premiilor Nobel pentru a-ți da seama că printre prea mulții comentatori sportivi ai prea multelor canale de specialitate se numără o întreagă armată de linge blide, de amărășteni cărora, iertați metafora din popor, le curg balele/mucii pe lângă anumiți patroni din sport, mai ales din fotbal. Nu e greu nici de dedus că e de fapt vorba de niște „schimburi culturale” în care comentatorul de bine, în indiferent ce situație, primește niscai avantaje din partea patronului lăudat necondiționat: ceva deplasări în străinătate (de obicei prin cantonamentele unde zicătorul de bine este dus cu tot cu aparat de filmat, adică omu’ e la muncă, ce naiba, transmite reportaje; de fapt, el continuă să tragă aceleași limbi și în extrasezon) cu tot cu niște diurne adiacente, cazări la hoteluri mai mândre decât și-ar permite să deconteze televiziunile care îi trimit etc. Etalonul de personaj de acest tip este, desigur, domnul Gheorghe Becali, iar televiziunile pe deplin aservite dumnealui se numesc PRO TV/sport.ro și Digi Sport, alături de ziarul Gazeta sporturilor, că și hârtia poate răbda la fel de multe ca ecranul. Stați, că nu știți unde bat. Dacă în cazul Becali lucrurile sunt dacă nu de înțeles, atunci măcar explicabile, omul având și de unde, și de ce, cu totul anapoda mi se pare un comentariu absolut imbecil, în care, probabil în numele „patriotismului” de origini ceaușiste, un sportiv român care joacă de ți se face milă este comentat live în cel mai grotesc mod cu putință: greșelile lui, nenumărate, sunt doar mici erori, fuga bezmetică pe teren – condiție fizică exemplară, reușitele, una după alta, ale adversarului, sunt doar întâmplătoare, iar groaznica înfrângere finală tot o întâmplare. Aș vrea să-mi explice vreunul din maimuțoii ăștia, care de vreo 5 ani îmi mănâncă sănătatea cu „remarcabilul / fabulosul / excepționalul joc de picioare” al unei anume jucătoare de tenis, cum dracu’ se face că minunata n-a ajuns decât la unul din cele vreo 20 de stopuri ale adversarei, singurul lucru cu adevărat remarcabil fiind că nu și-a rupt gâtul tot încercând să ajungă la ele. În acest timp, comentatoru’ o băga p-aia cu jocul de picioare!