Bine că n-am omorât…

pe nimeni pe E85, unde m-am oprit la un motel, venind din Deltă, ca să văd până unde poate ajunge prostia omenească în varianta fotbalistică. Românească, dacă n-o fi pleonasm. Cum vă ziceam, am oprit la două moteluri unde nu ne-au primit, nu fiindcă am fi puțit cine știe cât, ci fiindcă acolo aveau loc nunți. La al treilea, după ce am trecut de barajul alcătuit din „domnișoare” care umpleau parcarea, evident supărate că bărbații din zonă stăteau călare pe altceva (televizor, adică), am reușit să ocupăm locurile cu vedere la ecranul mai bun decât mă așteptam să găsesc în asemenea loc. Am comandat repejor bere fără alcool („că doar nu suntem animale!”) și ne-am pus la comentat împreună cu malacii care, absolut uluitor pentru niște șoferi de TIR, pe toată durata cataclismului, au înjurat infinit mai puțin decât mine. Inclusiv atunci când panaramele noastre își băteau joc de ocazii, dar mai ales după chestia aia de două minute bune de inclus în orice antologie a umorului cretin. Iar când era să-l luăm și pe al treilea (da-i-ar Domnul sănătate lui Chivu și o retragere definitivă dobitocului care i-a creat bulgăroiului ocazia aia neverosimilă) vă mărturisesc că i-am înțeles pe cei câțiva care la 2-2 plecaseră către curvele din parcare, ale căror rânduri le-am găsit considerabil rărite la fluierul final! Aș scrie, pe cuvânt de onoare, chiar și despre meci câte ceva, numai că îți vine s-o dai pe polo sau biliard când vezi că tâmpenia la noi e fără leac și că, vorba lui Chivu, „învățăm din greșeli” exact atât cât să le facem ș-altădată, de fiecare dată, vorba cântecelului, și mai, și mai lată. N-or fi văzut alde Piți și Tamaș și Contra meciul de la Middlesbrough, în care tot ideea cretină de a conserva un nenorocit de 2-0 ne-a fost fatală? S-o fi uitat și pe aia din Danemarca? Și p-aia cu Suedia de la World Cup ’94? Care „joc bun timp de 80 de minute”, dacă la sfârșitul celor 90 ne-am făcut din nou de râsul lumii? Cine-i Tamaș ăsta, și cu ce prilej pe la Națională? Dar „Guriță”? Să nu-mi spuneți că ăsta joacă pe nu știu unde prin Spania, că nu vă cred. E doar (încă) unul din jucătorii-bumerang de care antrenorii și clubul care s-a pricopsit cu el nu știu cum să mai scape. Cât despre Pițurcă, mai bine tac decât să spun că e doar un alt căcănar, ca Iordănescu, căruia îi e la fel de frică de victorie. Probabil că batem fără probleme în Albania. Și ce dacă? Fiindcă asta nu va face decât să se perpetueze spiritul de căcănar la nivelul Naționalei.