Biletul transmis de Tăriceanu lui Băsescu nu are consecințe juridice, ci doar politice

Biletul transmis de Tăriceanu lui Băsescu nu are consecințe juridice, iar declarația șefului statului are răspunsul juridic în motivarea diplomatică a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) emisă în cazul telefonului dat de premier, în mai 2005, procurorului general de atunci, Ilie Botoș.
Doar dacă președintele Traian Băsescu ar fi dat curs sugestiei lui Tăriceanu și ar fi obținut un folos pentru altă persoană cazul s-ar fi putut încadra la infracțiunea de trafic de influență, potrivit articolului 257 din Codul penal.
Cazul biletului a rămas în același în același stadiu cu cel asemănător al telefonului dat de Călin Popescu Tăriceanu fostului procuror general Ilie Botoș, tot privindu-l pe omul de afaceri Dinu Patriciu, demers rămas fără rezultat în justiție.
„Telefonul dat de premierul Călin Popescu Tăriceanu procurorului general, Ilie Botoș, nu a adus atingere independenței procurorilor care fac cercetări în cazul Rompetrol, însă șeful Ministerului Public trebuia să informeze Consiliul Superior al Magistraturii despre convorbirea cu șeful Executivului”, se arăta în motivarea Inspecției judiciare a Consiliului, din 29 noiembrie 2005.
Verificările inspectorilor au relevat că prin modul în care s-a procedat „nu s-a adus atingere independenței procurorilor”, întrucât procurorul general nu a intervenit în derularea urmăririi penale, lăsând la latitudinea procurorilor posibilitatea adoptării unor soluții în raport de probele administrate, în conformitate cu Legea 304 privind organizarea judiciară.
Oarecum la fel și președintele Traian Băsescu a motivat primirea biletului de la Călin Popescu Tăriceanu, bilet care l-a făcut să-și piardă însă încrederea în premier.
„Prin modul în care anumite personalități politice încearcă să se informeze cu privire la anumite dosare, se pot crea uneori presiuni nejustificate asupra celor care înfăptuiesc justiție. Pentru rezolvarea unor asemenea situații, un rol important revine, în egală măsură, magistraților, dar și celorlalți reprezentanți ai puterilor statului, care trebuie să se conformeze dispozițiilor constituționale și legilor privind reforma justiției”, se arăta în finalul raportului Inspecției judiciare a CSM în cazul telefonului.
Inspectorii CSM au declanșat atunci ancheta în cazul telefonului Tăriceanu-Botoș, tot ca urmare a unor dezvăluri ale fostului consilier de stat la Palatul Cotroceni Elena Udrea privind apelul făcut de Tăriceanu lui Botoș. La scurt timp după ce Tăriceanu l-a sunat, Botoș l-a informat pe președinte despre convorbirea cu premierul.
Procurorul general a susținut că nu a relevat aspecte din dosar și i-a comunicat premierului că doar „procurorul de caz” cunoaște acuzațiile aduse inculpatului. Totodată, Botoș a relevat împrejurarea că în momentul efectuării convorbirii telefonice cu premierul, inculpatul Dinu Patriciu era reținut, iar ulterior s-a formulat propunerea de arestare preventivă a acestuia.
Cei trei procurori care au instrumentat cauza au declarat inspectorilor CSM că în timpul derulării urmăririi penale nu au primit nici un telefon de la procurorul general ori de la alți demnitari și nici nu s-au exercitat presiuni politice asupra lor în efectuarea anchetei.
În urma verificărilor, inspectorii CSM susțin că potrivit articolului 80 alineatul 2 din Constituția României, președintele veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice.
În acest scop, președintele exercită funcția de mediere între puterile statului – legislativă, executivă și judecătorească – cu respectarea principiului separației și echilibrului puterilor.
Pe de altă parte, conform art. 13 din Legea 90 din 26 martie 2001, primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor legale care le revin.
Primul-ministru reprezintă Guvernul în relațiile acestuia cu Parlamentul, președintele României, Curtea Supremă de Justiție, Ministerul Public, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi și Consiliul Legislativ, precum și celelalte autorități și instituții publice.
Conform Legii 415 din 27 iunie 2002, privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, președintele și primul-ministru, în calitate de președinte și vicepreședinte al acestui Consiliu, sunt abilitați să solicite rapoarte și informări de la conducătorii instituțiilor, inclusiv Ministerul Public, referitoare la securitatea națională.
Totodată, aceștia pot să solicite relații în legătură cu unele cauze în care este afectată siguranța națională și s-au produs prejudicii importante economiei naționale, cu excepția informațiilor privind procedura în timpul anchetei penale art. 12 lit. e din Legea nr. 544/2001.
Potrivit raportului, din textele de lege invocate rezultă că „președintele României și primul-ministru sunt abilitați să solicite Ministerului Public direct sau prin intermediul ministrului Justiției, informări privind starea infracționalității, măsurile luate privind combaterea fenomenului infracțional, inclusiv corupția și criminalitatea economico-financiară, fiindu-le interzisă, însă, intervenția în soluționarea vreunei cauze sau imixtiunea în derularea urmării penale”.
Așa cum rezultă din prevederile articolului 133 din Constituția României, ale articolului 1 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și ale articolului 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, iar președintele, în îndeplinirea atribuțiilor sale, are obligația să vegheze la respectarea acestui rol de către Consiliul Superior al Magistraturii.
După un an și jumătate de la telefonul Tăriceanu-Botoș-Băsescu, același fost consilier prezidențial Elena Udrea provoacă un alt scandal, declarând, într-o emisiune la Antena 3, că și-a amintit că, în perioada în care ea era consilier la Cotroceni, șef al Cancelariei prezidențiale, premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a trimis președintelui Traian Băsescu „o scrisoare în care îi cerea să intervină la Parchetul General pentru Dinu Patriciu și chiar cerea date din proces”.
Elena Udrea a relatat, în seara de 11 ianuarie, că i-a dus președintelui scrisoarea, iar acesta, când a văzut despre ce este vorba, l-a aruncat și a zis: „Așa înțeleg mafioții să conducă țara și Guvernul”. Ea a spus că nu știe dacă mai există ’biletul”, dar a precizat că, „în mod normal, se arhivează tot”.
După o șase zile de dezbateri politice pe tema biletului, șeful statului a anunțat că a trimis la Guvern raportul și cardul de corespondență privată cu primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, precizând că semnificația cardului era că premierul îi propunea un parteneriat cu oligarhiile.
Biletul nu a produs consecințe juridice și nici nu va produce, ci doar dispute politice. El relevă însă cangrena sistemului politic și juridic din România, care pare să funcționeze în sistemul balcanic recunoscut.
Acest bilet poate avea, pe de altă parte, și o altă conotație, cea de șantaj. (Potrivit prevederilor articolul 194, alineatul 2, din Codul penal, atunci când constrângerea constă în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pedeapsa este de la 2 la 7 ani închisoare).
Comentariu de Lucia Efrim