Biletul în sine este până acum doar proba imoralității premierului, dar și a șefului statului

Biletul în sine transmis de Tăriceanu lui Băsescu constituie până acum doar proba imoralității celor doi, dar ținând cont de ansamblul tentativelor premierului de a influența un act de justiție Parchetul ar trebui să verifice câte astfel de demersuri au fost făcute, dar și natura ascunsă a acestora.
Biletul pare a fi primul act al premierului de a interveni în favoarea lui Patriciu, demers urmat de telefonul dat de Călin Popescu Tăriceanu procurorului general al României de atunci, Ilie Botoș, de la care a cerut imperativ lămuriri asupra acuzelor aduce omului de afaceri, în aceeași zi în care acesta era reținut, 27 mai 2005.
La scurt timp, în iunie 2005, premierul a aranjat o întâlnire, la Palatul Victoria, la care au participat omul de afaceri Dinu Patriciu și ministrul Justiției, Monica Macovei – care declara atunci că din politețe nu a putut părăsi cabinetul unde avea loc întrunirea.
Implicațiile telefonului au fost pe larg comentate până în noiembrie, când Consiliul Superior al Magistraturii a recomandat păstrarea principiului separațiilor puterilor în stat: Legislativ, Executiv și cea Judecătorească.
Chestiunea biletului, adus pe tapetul casei națiunii, după aproape doi ani de la transmiterea lui denotă imoralitatea în care se zbate clasa politică românească, inclusiv Parlamentul.
În momentul învestirii Guvernului, Parlamentul își dă votul de încredere pentru această instituție și de aceea într-un stat de drept ar trebui să se implice într-o chestiune ce ține tocmai de încrederea în șeful Executivului.
Biletul, proba imoralității, ar putea impune Parlamentului să-l convoace pe premierul Tăriceanu să dea explicații și apoi să decidă în privința unei moțiuni de cenzură. Tot forul legislativ este cel care ar putea discuta o cerere de suspendare a președintelui Băsescu dacă se va considera că a comis fapte grave prin care a încălcat prevederile Constituției.
Băsescu ar fi putut să facă public biletul chiar la momentul primirii sau să îl transmită Parlamentului – singura instituție în fața căreia primul-ministru poate da socoteală. Nedenunțarea demersului premierului a generat alte două tentative ale acestuia de intervenție pe lângă magistrați în cercetarea lui Patriciu.
De abia după doi ani, Băsescu recunoaște că odată cu primirea biletului și-a pierdut încrederea în Tăriceanu, care îi „propunea un parteneriat cu oligarhiile”.
În tot acest timp România a asistat însă la scandaluri politico-juridice, la răsturnarea sistemelor de valori, la badjocorirea legilor și a celor obligați să le aplice, la bătălii în care sunt scoase la înaintare femei, deși luptele sunt apanajul bărbaților.
După doi ani apare biletul. Transmiterea biletului de către Tăriceanu șefului statului a fost încadrată ba la corupție, ba abuz în serviciu ori tăinuire din partea președintelui.
Potrivit legilor române, traficul de influență sau cumpărarea influenței presupun existența unei cereri sau oferirea unor foloase de către o persoană, pentru a se interveni pe lângă funcționari în scopul de a rezolva favorabil sau nu o anumită solicitare, fapte care se comit în legătură cu serviciul.
Tăinuirea este o infracțiune de patrimoniu și presupune ascunderea ori valorificarea unor bunuri provenite din infracțiuni. Cuvântul juridic tăinuire nu are aceeași valoare cu cel uzual, din vocabularul limbii române.
Biletul în cauză a apărut miercuri, în aceeași seară ministrul Justiției fiind chemat la Președinție, unde, potrivit informărilor oficiale, s-au discutat chestiuni legate de cetățenie.
În același timp, Direcția Națională Anticorupție (DNA) informează că nu se autosesizează în cazul biletului trimis de premierul Călin Popescu Tăriceanu președintelui Traian Băsescu, întrucât nu sunt suficiente elemente care să contureze vreo infracțiune de corupție.
Joi, Biroul de presă al DNA își menține afirmația, adăugând că, în cazul în care vor apărea alte elemente, acestea vor fi analizate și ulterior se va lua o măsură.
Totuși, joi șeful Ministerului Public – subordonat ministrului Justiției, dar coordonatorul DNA, declară că se vor verifica informațiile apărute în legătură cu scandalul biletului pe care îl așteaptă să intre în posesia procurorilor, apreciind că, „teoretic”, documentul s-ar încadra la infracțiunea de corupție.
„După cum știm, în România se pedepsește cumpărătorul traficului de influență”, a spus procurorul general Codruța Kovesi, adăugând că vor fi analizate și verificate toate datele, după care se va stabili dacă Parchetul se va autosesiza.
Declarația Codruței Kovesi pare a fi sugerată de sfera politicului.
Mai mult, o cercetare în cazul biletului poate duce la o cerere de aviz de urmărire penală a premierului care să intre în circuitul Comisiei speciale de la Cotroceni și care să se soldeze cu suspendarea șefului Guvernului.
Dar, pe de altă parte, declanșarea doar a acestei acțiuni ar leza grav imaginea Președinției.
Parchetul are putea să se autosesizeze în legătură cu faptele semnalate de șeful Guvernului, relalate, miercuri seara, pe postul Antena 3. Tăriceanu a dat patru exemple în care Parchetul este obligat profesional să se autosesizeze. Premierul a făcut vorbire de un raport al Guvernului privind contractele atribuite în timpul crizei gripei aviare, care au costat statul de zece ori mai mult decât ar fi trebuit. Totodată, Tăriceanu a dat detalii privind atribuirea ilegală a unor lucrări de construcții.
Joi, premierul Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că a primit amenințări nesemnate pe telefonul privat în momentul în care a decis, anul trecut, să îl schimbe din funcție pe directorul RA-APPS și somat să îl repună pe acesta în funcție. El a declarat, într-o conferință de presă susținută la Călărași, că era astfel amenințat cu dezvăluiri pe anumite probleme, dacă nu accepta să îl repună în funcție pe directorul Regiei Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS).
Și acest fapt trebuie cercetat de Parchet. Șantajarea – a premierului sau oricărei alte persoane – este o infracțiune pentru care nu este nevoie de o plângere în acest sens.
Toate aceste fapte nu pot fi ignorate în general, cu atât mai mult cu cât informațiile vin de la primul-ministru, chiar dacă Tăriceanu invocă acum articole de presă.
Pentru a vorbi de echilibru și echidistanță, procurorii trebuie să-și pornească verificările atât de la atitudinile premierului privind eventuala lezare a unui act de justiție, dar și de la afirmațiile acestuia referitoare la afaceri nelegale, depășind eventualele intimidări lansate de sfera politică, pentru a dovedi că Parchetul nu se subordonează atunci când e vorba de corupție sau șantaj la nivel înalt.