Se împlinesc, în 2009, 130 de ani de la fondarea organizației „Bohemian Grove”, destinată defulării ludice a marilor personalități din toate continentele. Aici (adică, la Monterrey, în California), două săptămâni pe an, s-au întâlnit cu regularitate cei doi Bush, Ronald Reagan, Gerald Ford ș.m.a. Este locul unde, vorba filmului sovietic, „toată lumea râde, cântă și dansează”. A făcut înconjurul planetei pelicula-pirat ce ni-l arată pe rigidul Colin Powell dansând și cântând pe muzica trupei Village People. În 1942, membrii acestei organizații („Bohemian Grove”) au conceput și decis „Proiectul Manhattan”, grație căruia s-a construit bomba atomică lansată la Hirosima. Veți întreba ce legătură se poate stabili între un club de teatru –muzică – dans și cea mai cumplită armă născocită vreodată. Evident, nici una. Asta-i, de altfel, caracteristica tuturor marilor societăți secrete private trans-naționale care de-o vreme încoace sucesc și răsucesc în taină destinele omenirii: afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul.
Până mai ieri, despre Clubul Bilderberg se vorbea în șoaptă. Acum, Google îți oferă sute și sute de informații la temă, iar librăriile și bibliotecile vin, la rându-le, cu zeci de titluri ce-și propun să deslușească misterul gen „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i”: oare într-adevăr omenirea este condusă, din umbră, de guvernul nevăzut Bilderberg? Se pare că nu mai există nici o îndoială: mari evenimente au fost regizate în aceste impenetrabile culise ale istoriei. Fie că a fost vorba de Planul Marshall, de moartea lui Allende, de loviturile militare de stat din Guatemala, Argentina, Honduras, de războiul din Vietnam, de invadarea statului Panama, de atacarea Irakului, de căderea zidului Berlinului, de „foaia de parcurs” impusă Israelului, de globalizare, de înlăturarea lui Miloșevici, de oscilațiile prețului petrolului etc. etc. – toate n-ar fi însemnat altceva decât punerea în practică a deciziilor bilderbergilor.
Iar noi, românii, ar cam trebui să ne punem întrebarea dacă sfârșitul domniei lui Ceaușescu n-a fost tot hotărârea guvernului mondial din umbră. Omnipotentul club secret a fost înființat în 1954, în Olanda, la reuniunea găzduită de Hotelul Bilderberg. „Tatăl” Clubului: multimilionarul mason David Rockfeller. De atunci, în fiece an și mereu în alt loc, se întrunesc o sută dintre cei mai influenți bancheri, oameni politici, mari industriași și economiști din Europa și Statele Unite. Nici o informație nu răsuflă în presă, decât, cel mult, comunicate evazive precum că „s-a discutat”, dar niciodată că „s-a hotărât”. O simplă înșiruire de nume ale participanților poate sugera forța decizională a organizației: Kissinger, Douglas Home, Walter Scheel, regina Beatrix, regele Gustav, regele Juan Carlos, prințul Charles, Giscard d’Estaing, prințul Bernhard, Javier Solana, Donald Rumsfeld, Bill și Hilary Clinton, Bill Gates, Durao Barroso, Z. Brzezinsky, G. Soros, Margaret Thatcher, George W. Bush, Mario Vargas Llosa (!), David Rockfeller ș.a. Nu am mai înșirat și nesfârșita listă a proprietarilor de mari bănci, trusturi și imperii industriale. Desigur că, într-un atât de elevat conclav, nu se discută despre modă, fotbal, pescuit, ci se pun la cale înseși destinele omenirii. Clubul Bilderberg nu are capacitatea de implementare directă a deciziilor. Hotărâtoare rămân mecanismele economice.
Ciudate, pe moment inexplicabile, fiindcă manipulatorii cunosc două-trei mișcări înaintea tuturor. Prea multe nu știm despre cum este guvernată în realitate lumea și prea nu ne pasă de marile jocuri politice din spatele cortinei! Drept pentru care Anold Toynbee avertizează: „Cea mai mare pedeapsă pentru cei care nu sunt interesați de politică este aceea că vor fi guvernați de persoane care sunt interesate de ea.” Rezon!
