BILCA. O braniște a mănăstirii Putna, deci un loc în care iobagii mănăstirești făceau fânul și pășteau cirezile și turmele dumnezeiești ale călugărilor, situată „între Bilce”, a fost atestată în 9 august 1551, privilegiul brănișterilor „între Bilce” fiind întărit și în 10 aprilie 1645. Că braniștile însemnau altceva decât siliștile (vetrele de sat), dar tot niște așezări omenești o demonstrează austriecii, care înregistrează drept sate vechile braniști mănăstirești.
Satul Bilca este menționat ca atare abia în 1794, într-o hotarnică a satelor Cumărești și Bănila. Din 4 martie 1827, este atestat și un preot în Bilca, Dimitrie Bunceac, cel care scrie egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, să-i împrumute o mie de cuie de draniță, căci riscă să-i plece meșterii și să nu-i mai poată aduna până în toamnă. Deci, în primăvara anului 1827, Bilca avea și biserică, una mică și îngustă, dar încă neacoperită.
În 1843, satul avea 1.822 locuitori, iar la altarul bisericuții înguste și vechi slujea preotul administrator, același Dimitrie Bunceac, trecut Bunczak în analele Mitropoliei românești! În 1876, parohul Grigorie Tomowicz păstorea peste 2.611 enoriași (o notiță cu creionul, pe sursă, îl trece preot cooperator pe T. BUMBAC). În 1907, paroh era Teodor Nichitovici, născut în 1834, preot din 1865, paroh din 1867, preot cooperator era George Cojocariu, născut în 1878, preot din 1903, iar cantor era, din 1901, Vasile Cârdei, născut în 1865.
La Bilca a funcționat, din 1861, o școală cu 5 clase, iar din 1890, și o școală-filială, cu trei clase[1].
În 1890, Bilca avea 3.115 locuitori, doi preoți (Teodor Nichitovici și Ștefan Sbiera), un cantor bisericesc (Vasile Cârdei), șase învățători (Georgie Brăilean, Melania Brăilean, Iulia Velehorschi, Vasile Cârstean, Ioan Ștefureac și Ștefan Sbiera), primarul comunei numindu-se Lazăr Cuciurean.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „George Brăilean, conducătorul școalelor din Bilca”, menționează, printre familiile comunei, pe: parohul Teodor Nichitovici, Lazăr Cuciureanu, Constantin Hurjui, Iordachi Moisiuc, Ion Juruvleu, Toader alui Simion Puha, Niculai Puha, Lautenti Cârdeiu, Ștefan Ungureanu, Paul Ciubotariu, cantorul Vasile Cârdeiu, Ana alui Anton Irimăscul, Darie Horodniuc, Ambrosie Galan, Ion alui Constantin Cârdeiu, Constantin Cuciurean, Paul Balan, Vasile Balan, Carp alui Lazăr Puha, Paul Irămescu, Gavril Ungurean, Toader Mihailo, Constantin alui Vasile Galan, Pintelei Coniac, Georgi alui Alexandru Galan, Nichita Mucea, Lazăr Cârdeiu, Lazar alui Ion Puha, Paul alui Costea Galan, Chariton Cuciureanu, Georgi alui Toader Cârdeiu, Ilie Horodniuc, Anghelina alui Gavril Savu, Domnica alui Constantin Cârdeiu, Zaharie Muntean, Maria Brăilean, Roman Popescu, Ion alui Georgi Cârdeiu și Toader alui Vasile Galan[2].
„Bilca, comună mare românească, cu o școală de 6 clase și cu una de o clasă, deci dară cu o sumă bunișoară de cărturari”, a înființat Cabinetul de lectură „Isvorul” abia în 30 iulie 1902, cu 30 membri, sub prezidenția preotului Teodor Nichitovici, vicepreședinte fiind învățătorul Vasile Cârstean. Din comitetul de conducere făceau parte primarul Lazăr Cuciurean (secretar), Pavel Irimescu (bibliotecar), Ioan Rei (cassar), Dimitrie Hurjui (controlor), Alexandru Galan (econom), Maximilian Mitric, Petru alui Vasile Cuciurean, Ilie alui Petru Vicovan (în comisia de control), Artemi Galan, Vasile Cârdei, George Galan, Carp Cuciurean și Toader Vicovan (în juriul de arbitri)[3]. Prima manifestare, organizată de Cabinetul „Isvorul”, o petrecere populară, desfășurată în cancelaria comunală, duminică, 31 august 1902, urma să fie încununată „cu teatru și dans”[4].
Însoțirea raiffeisiană din Bilca a fost înființată în 16 noiembrie 1902, când Eduard Haque, care convocase adunarea generală, preda direcțiunea lui Artemie Galan.
Deși o localitate relativ nouă, Bilca a dăruit culturii române mari personalități, începând cu publicistul, profesorul și reformatorul de învățământ bucovinean George Tofan (5 noiembrie 1880), literatul, filosoful și sociologul Traian Brăileanu (14 septembrie 1882), primul poet modern al Bucovinei, Mihai Horodnic (25 iulie 1907), istoricul de artă George Muntean (17 noiembrie 1932), artistul instrumentist Constantin Sofian (16 martie 1945) și graficianul satiric Pamfil Horodnic (8 ianuarie 1955).
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 41, 1876 p. 67, 1907 p. 164
[2] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 40/1891, p. 4
[3] DEȘTEPTAREA, Nr. 57/1902, p. 3
[4] DEȘTEPTAREA, Nr. 61/1902, p. 3