Centrul European de Cercetare Nucleară (CERN) va încerca, pe 30 martie, să recreeze Big Bang-ul, explozia aflată la originea Universului, cu ajutorul celui mai mare accelerator de particule din lume (Large Hadron Collider/ LHC), au anunțat, marți, specialiștii acestei instituții, informează AFP.
Coliziunile de particule cu o putere inedită de 7 tetraelectronvolți (TeV) vor avea loc în tunelul circular cu o lungime de 27 de kilometri construit de specialiștii CERN, la o adâncime de 100 de metri sub frontiera dintre Franța și Elveția, la periferia orașului Geneva.
„Cu două fascicule (care pleacă din puncte opuse pentru a se ciocni, n.r.) de 3,5 tetraelectronvolți (TeV), suntem pe punctul de a lansa programul de cercetări fizice al LHC”, a declarat Steve Myere, responsabil cu programul de accelerare a particulelor.
„Reglarea celor două fascicule este o provocare în sine: este ca și cum ai lansa ace de pe ambele maluri ale Atlanticului, pentru ca acestea să se lovească deasupra oceanului”, a adăugat același specialist.
„LHC nu este o mașină pentru care este suficient să apeși pe un buton. El funcționează foarte bine, dar se află încă într-o fază de testare. Va fi, poate, nevoie de ore sau chiar de zile pentru a obține o coliziune”, a explicat la rândul său Rolf Heuer, directorul general CERN.
Cercetătorii vor încerca să identifice, în cadrul experimentului, bosonii Higgs, particule subatomice, instabile, numite și „ale lui Dumnezeu”, cruciale pentru înțelegerea fizicii actuale, pe care mulți le-au studiat fără să le fi văzut vreodată. De asemenea, specialiștii vor să studieze supersimetria, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai bizare descoperiri din ultimii ani, aceea că materia vizibilă nu reprezintă decât 4% din Univers. Materia neagră (23%) și energia neagră (73%) împart restul. Cercetătorii de la CERN vor, de asemenea, să studieze misterele materiei și anti-materiei.
Aflat într-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adâncime sub granița franco-belgiană, LHC folosește circa 1.200 de magneți superconductori pentru a dirija razele de protoni și pentru a le face să circule în interiorul tunelului cu viteza luminii. În plus, în anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intră în coliziune cu energii enorme.
În locurile în care au loc ciocnirile se află aparatură specială care măsoară interacțiunea razelor de protoni pentru a descoperi informații care ar putea împinge mai departe frontierele cunoașterii.
Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice și LHCb. Atlas și CMS sunt detectori multifuncționali, în timp ce Alice și LHCb sunt proiectați pentru cercetări științifice specifice.
Inginerii au repornit LHC pe 20 noiembrie 2009, la 14 luni după producerea a două pene succesive, la câteva zile de la inaugurarea oficială a acestuia, pe 10 septembrie 2008. Prima pană a avut loc la 48 de ore după lansarea acceleratorului, în timp ce cea de-a doua, foarte gravă, a provocat distrugerea a 53 de magneți, care au necesitat reparare sau înlocuire.
Celebrul dispozitiv științific a fost oprit pe 19 septembrie 2008.
În perioada în care LHC a fost reparat, noi sisteme de securitate au fost instalate de-a lungul acestui cilindru.
În 2010, CERN are ca obiectiv creșterea energiei fasciculelor de protoni, pregătind o coliziune la energia de 7 TeV (3,5 TeV pentru fiecare fascicul), această valoare reprezentând de trei ori și jumătate puterea maximă a acceleratorului deținut de institutul american FERMILAB. La sfârșitul lui 2011, LHC urmează să fie din nou închis pentru 8-10 luni, pentru a fi pregătit să funcționeze la capacitatea lui maximă de 14 TeV.
Construirea LHC a necesitat peste 12 ani , mobilizând peste 7.000 de fizicieni și investiții de circa 3,76 miliarde de euro.
