“Bieții alegători”

„Orașul Suceava și administrațiunea lui viitoare”
„Administrația comunală a fost la noi până acuma una dintre cele mai rele, condusă de indolență și de interese personale și nicidecum de considerațiuni ale causei; scim de aceea prea bine, că multe greutăți în privința aceasta sunt de învins pentru a pute pune lucrurile în bună stare…Până ce va fi în stare administrația orașului să ni dee aer bun, apă și lumină bună, până ce va pute aceasta să hotărască asupra realisării condițiunilor pentru salubritatea comună, ea va trebui să se îngrijească înainte de toate ca să-și înmulțească isvoarele de venituri…Orașul nostru având proprietate o moșie de 1543 de jugere întrebarea se impune de la sine înainte de toate cum trebue administrată această moșie, ca să aducă folosul cel mai mare orașului și particularilor membri comunali”.
„Revista Politică”, Anul II, nr. 12, Suceava, Noemvre 1887.
“Bieții alegători”
“Când văzură alegătorii, cei dinlountru, că mulți sunt strigați, cari așteptau în zădar afară, ca să poată întra, rugară pe cei de la masa verde ca să îngăduie ca ei să fie lăsați înlountru, că e doară alegere liberă și, deci, fiecare alegător are dreptul să fie de față când i se citește numele. Dar degeaba li fu toată rugarea, căci comisarul, înfuriat, se răsti cătră ei să tacă, căci, altmintrelea, pe loc îi dă afară. Și bieții alegători români trebuiră să înghită noduri, căci jandari cu baionete pe pușcă stăteau în spatele lor, gata a împlini orice poroncă, atât de liberă alegere mai era”.
“Deșteptarea” (Supliment), nr. 49 din 18 noiembrie 1900.