„Biblioteca Nopții”
Autor: Alberto Manguel
Traducător: Anca Stoiculescu
Apariție: 2024
Nr. pagini: 400
Editura: Nemira
Descriere
Fiind pasionat de cărți, Alberto Manguel este ghidul perfect pentru un tur ilustrat al bibliotecilor din întreaga lume, fie ele antice sau contemporane, private sau publice, fictive sau imaginare. «Biblioteca nopții» este o carte de variațiuni pe aceeași temă, fiecare dintre cele cincisprezece capitole oferind o altă perspectivă: a imaginației, a identității, a ordonării, a umbrelor, a uitării etc.
Povestitor desăvârșit, Manguel își ancorează periplul în propria experiență și în propria bibliotecă, pe care a construit‑o în Franța în jurul ruinelor unui hambar din secolul al XV‑lea și în care și‑au aflat locul zecile de mii de exemplare ale iubitelor sale cărți.
Ce spun criticii
„În minunata și captivanta sa carte, Manguel face ca bibliotecile să pară la fel de pline de savoare și energie ca viața însăși și nu, așa cum cred uneori oamenii, niște alternative prăfuite la aceasta.” (The Telegraph)
„Cu o discursivitate pasională, «Biblioteca nopții» celebrează aspectul donquijotesc al iubirii pentru biblioteci.” (New Statesman)
„Cartea sa, care este destinată să devină o lucrare de referință, este ingenioasă, inteligentă și captivantă. Borges ar fi fost mândru de ea.” (Die Welt)
„Aproape că îl poți auzi mișcându‑se în întuneric, trecând de la un raft la altul, alegând volume la întâmplare, îngăduind ideilor să se împletească, să se contopească și să stimuleze reflecția.” (The Los Angeles Times)
Frânturi din „Biblioteca Nopții”
“Iubirea faţă de biblioteci, ca mai toate iubirile, trebuie învăţată. Niciun om, păşind pentru întâia oară într-o încăpere confecţionată din cărţi, nu va şti, instinctiv cum să se poarte, ce anume trebuie să facă, ce i se făgăduieşte, ce i se permite. […] În tinereţea-mi nesăbuită, pe vremea când prietenii mei visau la fapte de vitejie în domeniile ingineriei, dreptului, finanţelor sau politicii naţionale, eu visam să devin bibliotecar.”
„(…) bibliotecile lumii antice erau fie colecții private, compuse din manuscrisele unei singure persoane, fie arhive guvernamentale, unde manuscrisele juridice și literare erau păstrate în scopuri consultative. Impulsul de a constitui aceste biblioteci timpurii era generat nu într-atât de curiozitate, cât mai ales de dorința de a păstra textele, și nu izvora din aspirația către cunoaștere, ci, mai degrabă, din nevoia de a consulta niște manuscrise cu date precise.”
„În lagărul de concentrare de la Bergen-Belsen, un exemplar din «Muntele vrăjit» al lui Thomas Mann era trecut din mână în mână printre deținuți. Un băiat își amintea că timpul cât i-a fost permis să țină cartea în mâinile sale a fost «unul dintre cele mai fericite momente ale zilei, când cineva mi-a dat-o. M-am dus într-un colț unde să pot sta liniștit și am avut la dispoziție o oră ca să o citesc».”
