Alberto Mendez, “ Floarea-soarelui oarbă ” – Editura Leda, 2008
Rănile războiului civil spaniol
O carte stranie, această “Floarea – soarelui oarbă” ( Editura LEDA, 2008) a unui autor nu foarte fecund și care reușește, totuși, să se impună postum. Spaniolul Alberto Mendez ( 1941-2004) prozator și traducător cu o biografie discret-kafkiană, absolvent de Litere și Filozofie, dar și journalist, a fost și membru la Partidului Comunist Spaniol. Care scriitor român de azi ar mai îndrăzni să se afișeșe cu o astfel de apartenență ? Doar că Spania nu e România, iar și Războiul Civil a lăsat răni și urme adînci cu reverberații până azi. Din aceste drame existențiale scoate Alberto Mendez niște proze de o excepțională calitate literară. Tezismul militantului nu se regăsește în aceste patru narațiuni extreme de artiste, bine elaborate și rafinat scrise ce constituie trama istorică a povestirilor. “Cei morți și cei goi” ai lui Mailer sunt ființe vii de această dată. Dau măsura istoriei și a propriilor destine. Că sunt relatate la persoana întâi, cum se petrece în ultima secvență a cărții și care dă titlul cărții – o confesiune-mărtusire abruptă – sau la persoana a treia, unde memoria, istoria, timpul și oamenii ies înfrânți din lupta cu destinul. O proză savant construită, cu valențe mateine pe un fond dramatic rebreanian. Recomandabilă iubitorilor de literatură bună și nu celor dispuși să caște gura la televizor cu o carte în mână.
Bedros Horasangian
Andre Maurois, “Scrisoare deschisă către un tânăr “- Editura Niculescu, 2008 Mic manual de trăit frumos, nu doar bine.
Când ești convins că nimeni nu te mai poate convinge de nimic nou, iată că evidențele ne contrazic. Când credem că noi, românii, suntem buricul pământului, exaltați după o strașnică beție sau o partidă de sex, în sfârșit reușită, ne lovim cu capul de prag, începem să cugetăm iar, eventual pe filiera “Ai dracului ungurii ăștia!”. Greu de admis că mai putem învăța ceva de la cineva. Și totuși. Iată că avem la îndemână, sub semnul surprizei totale – cine s-ar fi așteptat ca toate cele 5 echipe românești angajate în cupa UEFA să fie eliminate in corpore ! – o carte minunată a unui autor francez, clasic la ei, demodat la noi, numit Andre Maurois. Volumul surpriză și pentru noi – care tot credem că le știm pe toate – fals, nu știm mai nimic! – se numește “Scrisoare deschisă către un tînăr” ( Editura Niculescu, 2008, traducerea, cursivă și fluentă, Mihaela Niculescu). O carte scrisă la optzeci de ani, unde, cu calm, răbdare și o bună înțelegere a vieții, ni se livrează ceva EXTREM de important: bucuria de a trăi! Încrederea în forțele proprii și șansa fiecăruia dintre noi să trăim frumos. Andre Maurois, care era cunoscut ca fin psiholog, se dovedește acum și un înțelept pe măsură. Sunt sugestii și recomandări practice, general valabile, despre bani și căsătorie, credință și timp liber, politică și femei, și nu în ultimul rând despre faptul de a scrie. Care salvează pe mulți de multe necazuri. Până și o banală scrisoare devine uneori un colac de salvare. Pe lângă toate celelalte. De neocolit acest frumos și util îndreptar practic. Chiar și pentru cei trecuți de prima tinerețe.
Bedros Horasangian
Jill Gregory & Karen Tintori, “Cartea Numelor” – Editura Leda ,2008 Cei 36 care salvează lumea. Și Elena Udrea.
O carte fascinant-misterioasă, cum stă bine oricărei apariții într-o colecție “Thriller”, fără să știm exact rețeta, cum ar fi la sarmale sau baclava, se dovedește “Cartea numelor” , recentisim apărută la “Editura Leda”. Autoarele sunt două conițe americane, pline de premii și “succesuri”, ca să folosim și noi ceva din noua terminologie “glossy” a vedetelor dâmbovițene, Jill Gregory și Karen Tintori. Dacă autoarele sunt americane, trama narațiunii se consumă prin lumea largă, fiind plimbați din Atena la Jerusalim și de la New York până hăt aiurea-n lume, la Shanghai, Copenhaga, Chicago sau Varșovia. Plonjăm în misterele trecutului, cu cărți oculte și fapte ocultate de cărți, semnificații ascunse și ascunzișuri ale celor ce guvernează lumea pe ascuns, prinse într-o canava palpitantă, evident, dar și bine rostuită epic. Interesant cu aceste cărți fără pretenții de “mare literatură” sunt extrem de bine scrise, dovedind o bună știință a compoziției și respectând realmente ce ține de bucătăria meseriei scripturale. O carte ce se citește pe nerăsuflate și, contrar a ce se crede despre “ thriller”, chiar cu idei. Ce pot fi rumegate și după terminarea lecturii. Suntem în vacanță, se poate citi cu spor. Măcar de-ar ajunge Elena Udrea Ministru la Administrație și Interne, să dormim liniștiți nopțile cu cărțile pe piept.
Bedros Horasangian
