Alessandro Perissinotto, Cele care mă judecă, Humanitas Fiction, 2008
Crimă și pedeapsă pe internet
Așa cum ne-a obișnuit, Denisa Comănescu a ales și de această dată cu o mână sigură și cu un gust infailibil o carte remarcabilă nu doar prin scriitură, ci și prin interogațiile pe care le ridică. O neașteptată îmbinare dintre romanul epistolar al secolului al XVIII-lea, suspansul seriilor „negre” de bună calitate al veacului recent încheiat, și tehnologia informatică atotprezentă în proximitatea noastră actuală, fac din această dureroasă corespondență o delectabilă lectură. Misterul ni se dezvăluie în savante gradații, și totuși întrebările persistă, chiar și după ce am închis cartea. Judecătorul care ar trebui să decidă rece și impasibil asupra culpei este de fapt o judecătoare plină de compasiune, o femeie sfâșiată între imperativele legalității și cele ale unei îndurerate umanități. Ne e la fel de greu ca și „celei care judecă” să decidem cine e asasinul din această poveste pseudo-polițistă: omul, misteriosul necunoscut care scrie că a ucis, sau tehnologia pe care a inventat-o. Ori, dacă ne gândim mai bine, legile junglei profitului cu orice preț ar putea și ele să fie incriminate. Mânați pe nerăsuflate, pagină după pagină, abia dacă mai observăm că epistolarul electronic nu are nimic din urgența fragmentată a adevăratelor e-mailuri și ne simțim, fiecare dintre noi, expuși pericolului de a judeca, dar și de a înțelege. Dincolo de intriga elegantă, ușor barocă, a romanului, ce circumstanțe – agravante sau, dimpotrivă, atenuante – ar trebui să ne facă mai vigilenți și mai umani?
Zoe Petre
E.L.Doctorow, “Cartea lui Daniel”, Editura LEDA, Grupul Editorial Corint
Romanele acide ale lui E.L.Doctorow
Un important prozator postmodern american devine cunoscut și intră în atenția publicului român prin câteva excelente traduceri de ultimă oră. După “Ragtime” și “Billy Bathgate”, volumul care-l face cunoscut și-l impune marelui public din Statele Unite și aiurea, este lansat pe piața românească, în excelenta tălmăcire a profesorului clujean Virgil Stanciu. Este vorba de “Cartea lui Daniel” (Editura Leda, 2008) varianta inițială apărând în 1971, în SUA. Sigur că și subiectul a incitat curiozitatea cititorilor americani, pentru că acum peste 30 de ani încă mai erau vii polemicile legate de executarea soților Julius și Ethel Rosenberg, considerați vinovați de către autoritățile americane că ar fi livrat secrete nucleare Uniunii Sovietice.
O carte polemică și incitantă, încercînd să decodeze destinul a doi oameni și să prindă bine păienjenișul birocrației americane. Mentalul colectiv și isteria induse de anticomunismul mccartist al anilor ‘50. La rândul lui un descendent dintr-o familie de evrei ruși – născut la New York, în Bronx, în 1931 – Doctorow a trăit el însuși teribilele convulsii ce au marcat societatea americană până s-a ajuns la formele democratice de astăzi. Nimic nu a venit de la sine, totul a fost plătit cu sânge. Romanele acide și grave ale lui Doctorow, cuprinzând și critici sociale și fine analize psihologice pot fi o bună lectură și pentru cei ce cochetează cu proza în aceste timpuri fără multă poezie.
Bedros Horasangian
Zadie Smith, “Despre frumusețe”, Editura LEDA, 2008 Frumusețea scuză mijloacele
Îți trebuie mult curaj să scrii un roman intitulat “Despre frumusețe”, pentru că așteptările se formează instantaneu și intens. Zadie Smith și-a asumat riscul de a atinge o zonă hipersensibilizată de prejudecăți, mituri și restul cortegiului de lucruri pe care oricine le știe, le crede sau le trăiește în relație cu ceva care poate naște la fel de multe reacții ca și terorismul: frumusețea. Autoarea, foarte tânără și foarte premiată, reușește să adune într-o narațiune ușor curgătoare și la fel de subtil-ironică, toate formele în care se manifestă viu frumusețea sau formele în care lumea înțelege să o caute. De la politică la prejudecăți rasiale, de la dragoste la diferențe culturale transatlantice, de la căsătorie la adulter, relația între generații și credințe personale, totul este învăluit într-un semn de întrebare care este așezat la capătul tuturor subiectelor care păreau să se încheie simplu și ferm cu un punct, care nu admite negociere. Pare ciudat, deasemenea, să afli că lumea universitarilor, populată de personaje aflate în datele normalității relative și destul de puțin spectaculoase, potrivit criteriilor noastre de tranziție, poate să producă un story proaspăt, actual, dinamic și foarte sexy. Suficient de sexy încât să te oblige să duci urgent cartea până la capăt. Chiar dacă începutul sau notorietatea autoarei te pot face să te întrebi dacă e cazul să te implici într-o lectură, care nu are mare lucru de-a face cu viețile noastre. Înghesuite în trafic, praf, nervi și senzaționale nimicuri. Căutarea frumuseții e un motiv suficient.
Răzvan Exarhu
