Biblia KGB

Până-n pragul toamnei, vară și fum: o mulțime de reviste și-au luat vacanța rituală, apariții editoriale de răsunet n-au prea fost („păstrăm titlurile de senzație pentru toamnă, acum lumea are alte griji” – s-a destăinuit un editor la nu-ș care post tv), ce să facem, scotocim prin cele uitate rafturi ale bibliotecii. Să nu credeți că n-apar surprize: unele opuri le-am citit poate-n grabă, altele nu le-am comentat la vremea lor, sau, ciudat, la re-lectura după un deceniu, apar și alte conotații. La plajă nu se poate citi Proust, așa că am luat două cărți zice-se adecvate: spionaj, comploturi, dezvăluiri, fie ele și ofilite. Și regăsesc un capitol la care merită revenit: isprăvile odioasei STASI, Securitatea din fosta RDG. După dărâmarea zidului Berlinului, „revoluționarii” (nimeni nu-i consideră acolo astfel și nu există, la nemți, îndemnizații, recompense, împroprietăriri – rețeta rămâne românească) au intrat în sediul STASI și au descoperit… câteva mii de sticle cu dopul sigilat. Păreau goale, dar, la o examinare mai atentă, s-a constatat că pe fundul fiecăreia se află un pătrățel de stofă. Cocteiluri Molotov n-aveau nici cum, nici de ce să fie. Atunci? Misterul l-a dezlegat un fost ofițer STASI: fiecare cetățean interogat a avut obligația să țină subsuoară (femeile, între picioare) un eșantion textil. Care era inventariat și pus la păstrare: în caz de nevoie, câinii polițiști puteau lua urma disidentului după ce adulmecau odorile din șipuri. Nici Gestapoul nu imaginase asemenea trăsnaie! Orice suspect avea pe urme nu numai haita de securiști, dar și câte un prezumtiv patruped din canisa STASI! Și nu asta-i culmea mirării, ci faptul că pedepsele stabilite de Justiția germană pentru capii STASI au fost cât se poate de modice; în pofida stăruințelor pastorului Gauck, s-au pronunțat și sumedenie de achitări. Motivul: securiștii n-au încălcat legile în vigoare… atunci! O altă carte, considerată de „The Sunday Times” „splendidă reușită”, a apărut în urmă cu un deceniu, când editura All (o mai fi existând?) a tradus din engleză ampla cercetare în arhivele KGB intitulată „Istoria secretă a operațiunilor externe de la Lenin la Gorbaciov”, semnată de Christopher Andrew și Oleg Gordievski. Când am citit-o (ți se face părul măciucă!) n-am dat prea mare atenție anexelor, între care figurează și „Directivele de bază ale NKVD pentru țările din orbita sovietică” – un document absolut incredibil! A fost emis în 1947 și a stabilit conduita KGB până în epoca Gorbaciov! Citez din articolul 9: „Se va urmări ca funcționarii de stat, exclusiv organele de securitate, să aibă retribuții mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătății, justiției, culturii…” Să credem că lefurile modeste din sănătate, învățământ, cultură, continuă în 2015 politica stabilită de KGB încă în 1947? Mai știi? Ori, poate, sunt principii ale dominării cu valabilitate eternă? Articolul 13: „Politica față de mica gospodărie țărănească va trebui s-o facă nerentabilă (…) trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a țării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit din import.” Valabil și azi? Cu vârf și-ndesat! Din articolul 24: „Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată” (iar noi dădeam vina pe ITB!) Articolul 32: „Trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile (…) nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului și nici funcționarea normală a aparatului birocratic” – obiectiv în bună măsură atins doar în zilele noastre! Articolul 40: „Trebuie că reprezentanții opoziției să fie închiși (…) dacă nu cedează, trebuie compromiși prin campanii de denigrare.” Păi, nu? Iată și o posibilă explicație târzie pentru proliferarea „fabricilor de diplome” private: prioritară este înmatricularea acelora „care nu sunt interesați să se perfecționeze la înalt nivel, ci doar să obțină o diplomă”. Articolul 35: „În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele țării” – campania de demitizare de la noi ar putea avea, deci, rădăcini mai adânci decât am crede! Articolul 7: „Pentru fiecare Congres se vor pregăti oameni noi și doar cei vizați de serviciile noastre secrete.” Adică, fie slugi, fie șantajabili.
Nimic nou sub soare? Trăiască Biblia KGB!