De când mă știu, am purtat pizmă națiunilor civilizate, fiindcă au oferit curiozității mondiale președinți cu mare aplecare spre fuste, mai bine zis spre ceea ce fustele au pe dedesubt. Când spun asta, nu-i am în vizor doar pe fârtații americani, celebri pentru producțiile porno turnate în studiourile de la Casa Albă, cu mari actori precum John Kennedy și Bill Clinton în rolurile principale. Dar cum să nu fiu cătrănit, când până și-un îmbâcsit ca fostul președinte franțuz Mitterand, camaradul nostru în ale latinității, a purtat, la vremea lui, fructuoase vânători pe domeniile accidentate ale extraconjugalului?
Numai noi, românii, am rămas de traistă. Numai noi, românii, de la Ștefan cel Mare încoace, o ținem numai într-un regres, la acest capitol atât de important pentru imaginea țării. Numai noi, românii, când e să ne traducem partenera, o alegem pe gospodina Moscova, dacă e să ne gândim la exemplul oferit de ex-prezidentul Iliescu.
Abia în ultimul timp, moralul a început să mi se mai oblojească, datorită actualului nostru prezident. „Vin în birou la tine să o facem!” – a plusat el către o jurnalistă în vechiul mandat, așa cum Clinton îi propunea batozei de Monica Lewinski; cu deosebirea că americanul își punea el la bătaie cadrul locativ al biroului său, nu o ruga pe fată să se ocupe de ambient. „Vin la tine să o facem, țării viitor să-i coacem”, sună ecoul, în sufletul meu. „Să o facem ca Moni cu saxofonistul Bill, iar eu cu trabucul vin”, că măcar atâta pot șuti din drepturile de protocol de la Cotroceni.
Totuși, speranțele mele îndrăznețe merg mai departe, mult mai departe. Căci, așa cum amantele prezidențiale americane au descris, la un moment dat, vulturul pe care Clinton îl are tatuat pe organul intim, mi-aș dori și eu ca, într-un viitor de culoare roz, vreo companioană băsească să ne redea, în cuvintele ei simple, intimitatea numărul unu a țării. Cu alte cuvinte, are șeful țării tatuat și el ceva pe-acolo; dacă nu un vultur, măcar o cioară, o rățușcă, un hamster sau o bibilică? Sau poate că are imprimat vreun citat adânc din Kant, din Liiceanu sau din Traian Ungureanu.
Vom trăi și vom afla.
