Cad ca popicele fotbaliști unul și unul. Fără Drogba, Coasta de Fildeș își poate lua adio de la competiție încă din faza grupei, unde Brazilia și Portugalia vorbesc aceeași limbă. E drept, Drogba s-a operat la mâna fracturată și probabil că va forța prezența la acest ultim mondial (are 32 de ani). Alte două selecționate africane, cotate cu oarece șanse de calificare în optimi, au certitudinea absenței unor jucători de bază – ghanezul Essien și nigerianul Obi Mikel. S-a făcut observația că toți cei trei enumerați mai sus joacă la Chelsea, plus neamțul Ballack, accidentat cu vreo două săptămâni în urmă. Dar nu aș restrânge aria, aș pune tot fotbalul englez în discuție. Iată, Rio Ferdinand a dat și el forfait. Iar Walcott nu a fost oprit în lot pe motiv de lipsă prelungită de formă. Aud că și slovacul Skrtel, de la Liverpool, e în pericol să rateze primul meci din grupă. Să fie întâmplătoare această concentrare a indisponibililor într-un fotbal care își face titlu de glorie din faptul că n-are deloc pauză de iarnă, jucând până și de Crăciun sau Revelion?! Să nu uităm că alți doi atacanți de clasă, Rooney și Torres, se găsesc și ei într-un soi de convalescență.
Nici cei din campionatul spaniol, cu un plus pentru Barcelona, implicată la maximum în două competiții, nu sunt ocoliți de uzură. Xavi trage după el, de o bună bucată de vreme, o leziune musculară devenită aproape cronică. Despre Iniesta nu se știe dacă e fraged prin natura sa ori s-a fragilizat în timp. Ne amintim ce pondere a avut trioul Xavi-Iniesta-Torres în triumful european al Spaniei, pentru a ne da seama ce-ar însemna să cedeze vreunul dintre ei. Din restul lumii, doar două nume cu rezonanță au încăput pe mâna medicilor, dar pentru ei încă se mai speră: italianul Pirlo și olandezul Robben. Primul era unul dintre puținii mijlocași pe care se mai putea baza Lippi, într-o squadra azzurra incredibil de frustă (una rece, alta caldă pentru italieni, fiindcă Francesca Schiavone a trecut Italia pe harta tenisului feminin, triumfând la Roland Garros!). Cât despre Robben, n-ar fi doar o pierdere a Olandei, ci și a noastră, a privitorilor. Să sperăm că pe toți îi vor ține balamalele încă o lună. Hai sus, c-avem treabă!
