Biata de el!

Ezit: oare să-mi las barbă? Ovidius spunea că „barba este podoaba bărbatului”, marii gânditori ai lumii au fost, de regulă, bărboși, fotbaliștii mapamondului se-ntrec în bărbi (doar Messi a renunțat – și bănuiesc de ce), artiștii, profesorii, politicienii așijderea, până și femeile par a râvni la podoaba barbișonului (a se vedea dezagreabilul caz Conchita Würst la Eurovision – biata de el, mai nou aflăm că a chelit de tot, are SIDA…), și, în general, ai barbă, ai parte. Cercetători de la universități australiene, dimpreună cu confrații universitari de la Turku – Finlanda, au ajuns la concluzia că „doamnele și domnișoarele preferă un bărbat cu barbă în detrimentul unuia ras”. Ceea ce s-ar cuveni să fie un semnal de alarmă: de-a lungul întregii vieți, un bărbat pierde 3.350 de ore din viață în baie, bărbierindu-se. Adică, 139 de zile din bugetul oferit de pronia cerească risipite-n vânt, câtă vreme rețeta succesului în viață arată că mai bine cu barbă decât făr-de: „barba nu doar îi ajută pe domni să se evidențieze în mulțime, dar îi face să pară mai echilibrați și mai serioși (…) Din punct de vedere estetic, bărbile aduc un plus de farmec, tind să înmoaie și să echilibreze anumite trăsături considerate prea masculine sau prea feminine, făcându-i pe bărbați să pară mai atrăgători”.
Și asta încă nu-i nimic: un colectiv de cercetători de la Universitatea Barry din Florida, conduși de dr. Frank Muscarella, a stabilit că indivizii cu chelie „sunt percepuți ca fiind mai inteligenți, dominanți și, în general, mai sexy.” Și cum începând cu vârsta de 55 de ani, 85% din bărbați au tendința să chelească, rezultă că restul de 15%, adică noi, ăștia rămași cu păr pe cap, suntem fără să știm purtători ai unui handicap ce ne trimite pe locul II în orice competiție, nu numai sentimental-matrimonială, ci și socială, câtă vreme pleșuvii sunt văzuți de participantele la sondaje ca atestând un plus de onestitate, inteligență și capacitate de progresare în privința statutului social. Adevărat, aici apare și un „deși”: „Deși prezența cheliei scade gradul de atractivitate fizică, ea crește dominanta socială percepută.” Adicătelea, spus mai de-a dreptul, ești dumneata ceva mai urâțel, dar promiți o viitoare „dominare socială ridicată”, la mare prețuire în actualul sistem de valori al universului feminin.
Datorită cheliei, câștigi mai multe puncte decât pierzi! De unde se vede că veacul XXI dă semne de sațietate într-ale normalității și încearcă tot mai insistent să deschidă perspective de modificare, dacă nu chiar de ștergere a delimitărilor clasice dintre frumos și urât. Joe Hackman constată: „Acum câțiva ani, directorul ar fi exmatriculat un elev care purta blugi zdrențuiți, cercel și barbă; acum, acesta este portretul directorului”…
„Mintea nu se află în barbă” – spune un vechi proverb indian – și nici în chelie, aș adăuga, dar, cum se vede, și zicătorile nu-s veșnice! Nimic de făcut atâta vreme cât cele 8.500 de femei participante la experimentul finlandez au declarat că „domnii cu barba nerasă de câteva zile și cu barba stufoasă sunt mai sexy, au mai mult farmec și o expresie mai inteligentă.” Spui „că asta e”, și gata! Cât despre Messi: și-a dat seama că nu-l avantajează înfățișarea amenințătoare de viking păros care se năpustește devastator peste fundașul advers, ci mai degrabă aceea a băiețașului cuminte, a „puricelui” inocent care sare de ici-colo, cât să fie uitat și neluat în seamă.
Dar cum am ajuns la asemenea discuție despre bărbi și chelii? Dintr-o pricină… tehnică. Taică-meu se bărbierea cu briciul, ascuțit pe cureaua de la pantaloni. Am încercat: imposibil. Mult mai „umane” par aparatele de unică folosință (aș, le pun la treabă și de zece ori!), numai că tehnica veacului progresând, au început să se producă aparate cu două lame, cu trei, chiar cu patru. Nimeni nu mai fabrică aparatul cu o singură lamă, unicul ce-l pot folosi din pricina firului de păr mai bățos și mai îndărătnic. La un magazinaș de lângă gara din Gura Humorului am mai găsit, uitate de cine știe când în raft, aparate din prima serie; le-am cumpărat pe toate, de am uimit casiera, acum le-am terminat, tehnica veacului a țâșnit victorioasă înainte, noutățile scot din joc sculele de acum 7-8 ani și n-am încotro, va trebui să-mi las barbă. Motiv pentru care m-am și documentat cum se cuvine, rezultatul fiind cât se poate de încurajator: chiar dacă-i târziu să-i mai confer misiuni și responsabilități prea delicate, barba îmi poate da un nou impuls în viața socială. Mustață, nu: 63% dintre românce (conform unei alte cercetări universitare) declară că n-o agreează. Regret mult că, deocamdată, n-am acces la combinația de maxim efect, adică, barbă plus chelie. Poate, cine știe, o mai apuc…