Bi-Colonelul

Din tot tărăboiul comico-mistic stârnit de auto-deconspirarea lui Turcescu lipsește întrebarea esențială: la urma urmei, ce făcea, dom`le, intimatul pentru a justifica încasarea celor 26 de milioane lunar?
Mărturisesc: am săvârșit armata „la cataramă ” (școală de ofițeri rezerviști, sunt chiar căpitan!) și… habar n-am care poate fi, pe timp de pace, misia ofițerului „acoperit” – d-apoi a ditamai bi-colonelului (făcut, adică, de două ori: o dată pe șest, „acoperit” și a doua oară pe daiboj, când mai toată dreapta cu moț a fost aiurea înstelată de un ministru galanton).
Dar să nu trecem mai departe înainte de a încerca să lămurim cum și de ce bi-colonelul Turcescu n-a făcut stagiul militar – caz, probabil, unic în tot NATO. Acoperitul descoperit povestește că, la terminarea Facultății, se desființase stagiul militar studențesc. Numai că Turcescu a absolvit în 1998, iar obligativitatea stagiului în cazarmă a fost abolită… abia în 2006. Deci, bi-colonelul continuă să mintă fără pic de sfială, ca să nu mai vorbim și despre ceva rușine, rămânându-ne dator cu o deslușire elementară: cum a „driblat” armata, spre a ajunge colonel fără să bată barem odată, regulamentar, pas de front? Este ceva teribil de putred și de puturos în Danemarca acestei scutiri de armată soldată, în cele din urmă, cu livret militar de locotenent colonel!
Ascunsă în spatele regulamentelor, Armata, deocamdată, tace. Nu va putea s-o facă la infinit pe niznaiul: odată și odată va trebui să ofere explicația scamatoriei de la Pitești cu scoaterea din pălărie a coloneilor… neinstruiți.
Și acum, revin la întrebarea întrebărilor: ce făcea Turcescu pentru justificarea soldei? Doar nu comunica cifrat Marelui Stat Major câte grade sunt la Dorohoi, nici dacă-i corespunzătoare starea de spirit a sătenilor de la Deveselu, nici nu croia strategii pentru cucerit Turtucaia. Prestația gazetărească de la B1 tv se așază, teoretic, în totală contradicție cu însăși statutul de „acoperit”: ziaristul descoperă și oferă opiniei publice informații revelatoare, de regulă, ascunse, ignorate, ocultate. Avea Turcescu ordin să orienteze într-o anume direcție, ori barem să susțină, politica postului tv? Bine, dar asta-i treaba armatei? Pentru asta se alocă Ministerului Apărării mult-puțin din costelivul nostru PIB? „Maestrul” îngălat Cristoiu crede că remunerarea „acoperitului” nu poate fi reală – că nu s-o fi dus Turcescu să-și încaseze leafa de la ghișeul casierei. Probabil n-o fi ajuns, la Găgești, vestea că se mai fac și plăți pe card și câtă vreme bi-colonelul recunoaște de bună voie și nesilit de nimeni c-a fost plătit de MAPN, ba mai postează pe blog și acte doveditoare, îndoiala „analistului” ne lasă… mască.
Pe de altă parte, dacă Turcescu a lucrat „acoperit”, înseamnă c-or mai fi și alți stipendiați la negru având grade și însărcinări similare. Ce alte însărcinări, în afara influențării politicalelor? Aici e aici! Apar și noi întrebări: câți or fi „acoperiții”, care-s criteriile de înregimentare – și rămâne făr-de răspuns esențiala: ce fac, de fapt, în postata milităriei? Ce făcea Turcescu, știm: era vârf de lance al băsismului românesc și, cum singur se definește, „formator de opinie”. Armata formatează și direcționează politicul la noi? Ne aflăm în America de Sud? Dacă nu asta i-a fost misia, atunci care alta i-o fi fost? Misterul misterelor, numai că stipendierea s-a făcut din buzunarul nostru, al tuturor; de spionaj în adevăratul înțeles al cuvântului nu-l putem bănui, pentru asta există structuri operative specializate, inclusiv contra-informațiile MAPN; atunci, n-ar fi cazul să aflăm dacă-i vorba de o particulară „informare” (care, oricum, de-i dirijată la ordin, iese brutal din etica jurnalistului), sau despre pură dezinformare programată? Cale de mijloc nu există. Și-ntr-un caz, și-n celălalt, e-o culpă monumentală, iar Turcescu încearcă să dreagă busuiocul invocându-l pe… Dumnezeu! El să-l judece, noi, muritorii care i-am plătit leafa de colonel și i-am suportat, la tv., încruntatele apeluri la moralitate, n-avem de ce pune întrebări… sub sancțiunea încălcării legilor secretului de stat!
Transa mistică, asociată cu greu explicabila auto-deconspirare, așează toată povestea în marginea unei anume patologii (n-o mai numim aici), dar induce și ideea unui șantaj major. Care, la urma urmei, nu ne privește, câtă vreme rezultatul este revelator pentru devoalarea moravurilor oculte din politica românească.
… Și nu putem uita că dialogul final dintre prezidențiabilii Geoană și Băsescu a fost mediat de un ofițer acoperit. Bravos, națiune!