Bi-colonelul (II)

Dacă nu-i diversiune cu bătaie lungă, reprezentația Circului Turcescu are toate șansele să se scufunde într-un ridicol de zile mari, dar pune în evidență și ezitările opiniei publice în receptarea corectă a imaginii ofițerului acoperit într-o democrație de veac XXI.
Confundat cu informatorul care te turna la Securitate că asculți Europa Liberă, ofițerul acoperit este tratat cu resentimentele rămase față de orice prestație informativă ocultată, ascunsă, tăinuită.
Greșit: este vorba de o misie deloc dezonorantă, dimpotrivă chiar. Depinde ce faci și cum faci în calitate de ofițer acoperit, depinde dacă-ți slujești țara sau ești servul vreunui grup de interese. Din acest punct de vedere, lamentările isterice ale lui Turcescu nu pot avea drept temei simpla apartenență la breasla „acoperiților”, ocrotită de lege și prezentă în structurile informative ale oricărui stat care se respectă. Cu atât mai mult cu cât nu era stipendiat de SRI, SIE (și câte-or mai fi), ci de MAPN, for neinteresat, cel puțin teoretic, de gâlceava politică și neimplicat (la fel de teoretic) în hinghereli comandate.
Cinstit vorbind, nu prea știu ce însărcinări concrete pot avea „acoperiții” de la MAPN, dar nici nu-i cazul să încercăm a afla: pe bună dreptate, legea nu îngăduie oricui băgarea nasului – nici măcar ministrului, care nu știa că Turcescu-i colonel, așa că… l-a făcut și a doua oară! Nu poate fi vorba, desigur, decât despre misiuni cu oarece motivație patriotică, așa că auto-flagerarea lui Turcescu lasă loc bănuielii că adevărata culpă n-o reprezintă statutul de ofițer acoperit (în sine, nici nu-i), ci posibile isprăvi ne-ortodoxe, pe care și le reproșează la modul mistico-dramatic. Probabil, vor fi deslușite cândva, dacă n-o fi vorba doar despre generala sa prestație subalternă în servirea comandantului suprem.
Întrebare: are nevoie (și dreptul) Armia română să-și infiltreze un ofițer acoperit într-o televiziune? Sigur că nu-i rău să fie pe-acolo, dar astfel de „implementare”, tipică pentru țări din America Latină, nu prea o văd slujind… apărării noastre naționale – și încă în vreme de pace. De fapt, a slujit politicului, iar politicul nu are ce căuta în MAPN! Turcescu s-a instalat ca vârf de lance al băsismului la ordinul MAPN? Absurd. Tolerat de MAPN? Posibil, dacă juca la două capete. Ceea ce n-a fost cazul: obstinat, ne-nuanțat, agresiv, obraznic cu oponenții și ultra-servil cu boss-ul, așa zisul moderator numai moderație n-a demonstrat, influențând într-un singur sens evoluții cu evidente consecințe în plan politic. De ce și-a tolerat MAPN un subordonat „acoperit” cu astfel de prestație – și mai ilegală dacă-i aflată sub ordin?
Apar, astfel, justificate îndoieli privind însăși „deconspirarea”: fost-a într-adevăr Turcescu ofițer acoperit? S-a străduit s-o demonstreze cu acte, adică, s-a temut de la bun început că nu i se va da crezare (mai rar să vezi vinovatul trimițând Poliției biletul de tren cu care a ajuns la locul crimei). Iar actele, „vorbește” falsând. Am aflat, întrebând ici-colo, prin zona gri-cenușie, cum se face, de regulă, remunerarea în astfel de situații. „Fluturașii” sunt culmea aberației! Nici plata prin card nu se practică, fiindcă poate fi lesne identificat și destinatarul, și sursa viramentului. Așa că omul de legătură vine cu bănuții, „acoperitul” semnează de primire, iar chitanța se mistuie într-un fișet la care nici ministrul n-are acces. Fotocopia livretului militar nu spune absolut nimic – așadar, dovezi, ioc! Ioc și mobilul parascoveniei! Și-o fi sacrificat Băsescu ditamai susținătorul credincios, punând la cale o „deconspirare” cu bătaie lungă? Adică, uitați-vă se suferință atroce produce recunoașterea unei asemenea infamii, cât de gravă-i tărășenia, încât a trebuit invocat bunul Dumnezeu să judece și să ierte… Halimaua Turcescu ar putea fi pilduitor-convingătoare, cu consecințe în cazul acuzării unui „acoperit” prezidențiabil? Și dovada? Unde va fi dovada, imposibil de furnizat? Și atunci? Calcul greșit? N-aș crede, prezidentul actual al românilor și-a construit totdeauna meticulos scenariile acuzatoare. Caz psihiatric și delict mistic la Turcescu? Adevărat, pe chipul lui etern încruntat, gen Buster Keaton, n-am deslușit niciodată urma unui zâmbet dus până la capăt. Ceea ce ar justifica presupunerea unei suferințe psihice. Nici asta, deocamdată, dovedibilă. Până una-alta, de-o săptămână încoace, gura presei nu mai tace.
Mult zgomot pentru nimic!