BERHOMET PE SIRET (II). În 27 aprilie 1753, Ștefan Capșe și fiul său, Vasile Capșe, vând părțile lor din sat lui Alecsandru Vasilco, boier dintr-un vechi neam moldovenesc, cu rădăcini în vremea lui Ștefan cel Mare.
În 20 noiembrie 1755, urmașii lui Gheorghiță Onciul, Paraschiva și Silion, cedează partea lor de moșie lui Mihalache Cheșco, în contul unei datorii neplătite, dar moșia lui Cheșco va fi împresurată de Tăutulești și de alți răzeși din Vijnița, după cum rezultă dintr-o jalbă din 17 august 1762.
În 12 septembrie 1772, în Berhomet se „răzășeau”, dar nehotărnicite, moșiile mazilului de Suceava, Alecsandru Vasilco, și cea a șătrarului Ilie Cârste. Vasilco stăpânea un sfert de sat, după cum rezultă dintr-o jalobă din 7 decembrie 1764.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Berhomete din Ocolul Berhometelor „64 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 9 femei sărace și 54 birnici.
În 1774, satul Berhomete pe Siret avea 63 familii, iar în 1784, 101. Comisia Aulică de delimitare a proprietăților în Bucovina, nota, în 1783, că „în acest hotar al Lucavățului e așezat, acum, satul Berhometele, care s-a întemeiat nu demult, dar n-are hotar propriu, ci ține de Lucavăț”[2], însemnarea aceasta argumentând descendența din Pancu, prin Luca și prin urmașii acestora, care, toți, erau răzeși, deci co-proprietari ai satului și ai moșiei, iar noua vatră de sat, de curând întemeiată, vizează migrarea huțulă, huțuli care vor forma, în 1910, două treimi din populația satului.
Biserica satului, cu hramul „Sf. Nicolae”, a fost construită în 1786, celelalte două biserici, cu hramul „Sf. Mihail” și „Sf. Iurie”, fiind construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În 1843, Berhomet pe Siret, împreună cu Șipot, Mazuri, Bursuci și Lăpușna, reprezenta o parohie cu 2.236 enoriași, păstoriți de parohul Grigorie PROCOPOVICI, patron al bisericii fiind Iordachi de VASILCO. În 1876, când patron bisericesc era Alexander von WASSILKO-SERECKI, parohul Alexander PALIEWICZ (în sursa citată, numele e tăiat cu creionul) păstorea peste 2.544 suflete. În 1907, baronul George von WASSILKO era patronul bisericii, paroh fiind Dionisie URSULEAC, născut în 1867, preot din 1900, paroh din 1903, preot cooperator era Ipolit GALLIN, născut în 1872, preot din anul 1900, iar cantor era Constantin ANTOFI, născut în 1880.
În Berhomet pe Siret funcționa, din 1861, o școală cu 6 clase[3].
În 30 noiembrie 1886, s-a inaugurat linia ferată Hliboca-Berhomet-Carapciu, primii călători… festivi fiind Baron A. Vasilco, căpitanul țării, Baron Mustață, reprezentant al comitetului țării, Baron Eugen Stârcea, consilier guvernamental, colonelul Seracsin, Baron Eudoxiu Hurmuzachi și N. Balmoș – căpitani districtuali, Baron A. Petrino, Dr. I. cav de Zotta etc[4].
În 1890, Berhomet pe Siret avea 4.552 locuitori, doi preoți (Grigorie Procopovici și Epaminonda Dracinschi), trei învățători (Mihail Ponici, Camilla Tanska și Elisaveta Manovarda), primar al comunei fiind huțanul Georgie Havaleșco.
Important centru zonal de industrializare a lemnului, în perioada interbelică, Berhomet pe Siret se poate mândri cu două personalități culturale, care au văzut lumina zilei pe aceste meleaguri, poetul și publicistul ucrainean Hariton BORODAI (1913-1944) și etnografa ucraineană Miroslava ȘANDRU (1916-1938), mare colecționară de folclor huțănesc.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 336
[2] GRĂMADĂ, NICOLAE, Topinimia minoră a Bucovinei, vol. I, pag. 163
[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 34, 1876 p. 91, 1907 p. 73
[4] REVISTA POLITICĂ, Anul I, Nr. 13, decembrie 1886, p. 4