Berea, multimilenara băutură pe care babilonienii o produceau cu 6-8000 de ani în urmă, este semnalată documentar în Suceava medievală de la începutul sec. al XV-lea. În tratatul comercial prin care Alexandru cel Bun acorda o serie de privilegii neguțătorilor lioveni (1408) se consemnează faptul că polonii dispuneau la Suceava de un imobil în care puteau să țină „cârciumă, măcelărie, să facă bere, mied și pâine”, pe care aveau dreptul să le comercializeze dacă „sufereau cu târgul” (dacă plăteau taxă). La vremea la care izvoarele documentare pomenesc practicarea la Suceava a unui număr de cca. 14 meșteșuguri, se amintește și de cel de „brazeator”, adică de berar. Meșteșugurile legate de nevoile alimentației populației se dezvoltă în sec. XV-XVI și, alături de morărit, măcelărit, pitărit, se înscrie și producerea berii, care se făcea în instalații numite „sladnițe”, amplasate, de regulă, în preajma unor surse de apă (1460). Producerea berii este însă stimulată abia în perioada de ocupație habsburgică a zonei. Pentru a încuraja consumul, administrația austriacă a acordat o serie de scutiri temporare de taxe pentru producerea și comercializarea berii în Bucovina, creând astfel condiții propice pentru construirea primelor fabrici. Meșterii berari germani, precum Josef Weineck, Johann Beil sau Georg Meixner, au ridicat încă din primul deceniu de stăpânire habsburgică fabrici de bere la Cernăuți, Siret și Suceava. Dacă prima fabrică de bere din Banat a intrat în exploatare în anul 1718, la Timișoara, în 1786 șeful administrației militare a Bucovinei, generalul Enzenberg, consemna existența în Bucovina a unui număr de 10 fabrici productive, alte câteva aflându-se în construcție. Fabrica din Areni a lui Georg Meixner, construită pe la 1772 în apropierea celor două surse de apă din zonă (sunt menționate „cele două izvoare ale berarului”), a fost distrusă în anul 1778 de un incendiu, dar proprietarul a luat în arendă de la magistratul urbei un teren din mahalaua Ițcanii Vechi, unde a ridicat o fabrică nouă. Sunt menționate apoi berăriile lui Ioniță Archip (1793), a lui Berl Moldauer (fabrică de bere „cu cinci cazane de fierbere”, evaluată, în 1802, la 6263 de florini) sau cea a lui Sara Nagl (cumpărată de acesta de la Meixner, după ce berăria din Ițcani a fost moștenită de firma „Leibl und Kraft” – 1860). O serie de documente fac referiri la câțiva din berarii vremii. Astfel, Georg Meixner prezintă în anul 1790 Judecătoriei Suceava o cambie pentru suma de 1457 de florini renani, acordați cu împrumut maistrului berar Johann Rottenbacher din Iacobeni, prin care cerea transcrierea ca ipotecă a fabricii de bere recent construită de datornic. În același an, Casieria orășenească acorda maistrului berar Andreas Frank un împrumut de 700 de florini renani. Începând cu anul 1800 Primăria Sucevei încheie un contract cu maiștrii berari Johan Leibel și Andreas Kraft din Ițcani, pentru a furniza în urbe bere „contra plății unei taxe de 15 creițari pentru fiecare butoi”. Documentele cu privire la veniturile orășenești consemnează faptul că erau arendate prin licitație taxele publice pentru dreptul de producere și desfacere a băuturilor alcoolice pe teritoriul orașului, taxele de desfacere a vinului și rachiului din import, precum și taxele pentru mărfurile vândute în târg. Între data de 1 noe. 1811 și 31 oct. 1814 Primăria Suceava a realizat, din taxele pentru producerea și desfacerea băuturilor, 4349 de florini din taxele pentru vin și rachiu și 4573 din taxele pentru bere. Pentru perioada 1835-1836 contractul de arendare a dreptului de a fabrica și distribui bere în Suceava a fost încheiat de Primărie cu 5 berari care „s-au asociat într-o întovărășire, fiecare contribuind în mod egal la plata arenzii”. Datele referitoare la producția de bere pe luna decembrie a anului 1834 stipulează că aceasta era de 244 de butoaie, costul unui butoi fiind de 29 ¼ creițari. Cele prezentate vin în susținerea ideii că Suceava are un trecut istoric în producerea berii. Actuala fabrică de bere de pe platforma industrială Șcheia, construită în urmă cu trei decenii, are așadar un fundament de tradiție.
