Am văzut, sâmbăta trecută, într-o emisiune despre litoralul românesc, realizată, ușor patetic, de Cristian Tabără, un cetățean care se lăuda că a fost prin străinătate, chiar pe Coasta de Azur, și că acolo e o mizerie de nedescris. În schimb, la noi, ei, bine, la noi e raiul pe pământ, e cel mai frumos litoral. Și, ca argument suprem, cetățeanul spunea că nicăieri în lume nu găsești, ca la noi, „bere de cinșpe mii”. Da, din punctul acesta de vedere, oferta litoralului nostru e imbatabilă, deși găsești și bere de zece ori mai scumpă. Numai că, dincolo de argumentul la halbă, nimic nu mai pledează pentru superioritatea litoralului nostru. Iar în ceea ce privește „mizeria” de pe Coasta de Azur, dați-mi voie să-l contrazic pe omul nostru. Am fost de mai multe ori prin zonă (am un prieten medic stabilit acolo care mă găzduiește) și pot să vă spun că mizerie este doar prin tomberoane. Dacă dormi în apropierea lor, da, se resimte. Am mai văzut „mizerie” într-un an, după o furtună, dar a durat numai până la intervenția autorităților care au curățat plajele de alge și alte „mizerii” aduse de valurile mari și furioase.
Anul acesta am avut plăcerea să-mi petrec concediul într-un loc minunat, într-un resort turistic de mare clasă, în Playa del Carmen, Mexico. Organizat în sistem „all inclusive”, locul este un colț de paradis, nu numai prin situarea excepțională, chiar pe o plajă a Mării Caraibelor, ci și prin servicii. Totul intra în prețul biletului, nu mai plăteai nimic, maximum niște bacșișuri pentru personalul care se dădea peste cap ca să te servească impecabil. Bucate alese, băuturi de tot soiul, sucuri naturale făcute chiar în fața ta, echipe de animatori care aveau grijă să nu te plictisești, piscine, sporturi acvatice etc. se aflau acolo, aveai impresia, numai pentru tine. Am stat la unul din zecile de hoteluri care, în același sistem, se bat să te cucerească, să devii clientul lor permanent, îți oferă tot felul de programe de fidelizare. E drept, acolo singura lună cu mai puțini turiști este august, pentru că atunci este vremea furtunilor tropicale. În rest, turism la foc continuu, vreme bună, apă caldă (în jur de 28 de grade, în ianuarie ajungând la doar 26!), nisip alb, extrafin, veselie, distracție, all inclusive.
Vorbim, așadar, de un turism la parametri de calitate superioară, capabil să satisfacă exigențele oamenilor care dau un ban și vor să simtă că l-au cheltuit cu folos. Industria turismului nu este un loc în care firmele specializate schimbă amabilități, este un spațiu de luptă aprigă pentru clienți. „Explozia” ofertei bulgărești, deși se vede abia acum din România, este rezultatul unor campanii publicitare de ani de zile (la un moment dat, oriunde erai în stațiuni din Spania găseai îndemnuri să-ți faci concediul pe litoralul bulgăresc!), la care se adaugă serviciile „trase în bandă vest”, hotelurile puse la punct, siguranța turistului asigurată. Există colțuri de paradis pe lumea asta în care turiștii nu merg pentru că sunt considerate locuri nesigure. Siguranța e unul dintre capitolele esențiale în turism.
Vă dați seama că litoralul nostru, cu prețurile lui disproporționate în raport cu calitatea, nu poate concura cu nimeni? Un sejur de două săptămâni, la un nivel apropiat de cel din Mexic, m-ar fi costat mult mai mult la Mamaia. Și nimeni nu-mi putea garanta orele de soare în fiecare zi.
Din reportajul lui Cristian tabără am putut afla pe cine atrage, totuși, litoralul românesc. Pe cei care caută bere la cinșpe mii.
P.S. Ce mică-i lumea. DJ-ul din Mexic avea o prietenă americancă, originară din România. Mai precis, din Suceava!
