Minunat oraș este Praga, minunat popor este poporul ceh: harnic, ordonat și curajos, inclusiv pe vremurile comunismului, când s-a contrat cu sovieticii, dacă e să facem un mic efort de memorie.
Îmi place să vorbesc despre dragostea pe care o port, de când mă știu, poporului ceh. Minunatul popor ceh – prin trei produse de larg consum, exportate în lumea largă și ajunse fericit și la mine – mi-a făcut viața mai ușoară și mai frumoasă, atât pe timp de intemperii comuniste, cât și pe vreme capitalistă, punctată cu fenomene economice agitate.
Cele trei produse de consum mondial nu-s foarte greu de ghicit: unul este automobilul „Škoda” (atenție, se pronunță Școda!), al doilea este berea „Pilsner Urquell” (am aflat că Urquell este numele izvorului din care se prepară), iar al treilea este soldatul Švejk (Șveic), blândul și bunul soldat Švejk, eroul scriitorului praghez Jaroslav Hašek…
Am mai vorbit despre Švejk și despre râsul lui larg și iubitor, care poate înconjura Pământul pe la Ecuator… Am mai vorbit despre cât de mult m-a ajutat Švejk – ghiocelul obez, cu petale-urechi clăpăuge – să supraviețuiesc în comunism, cu înțelepciunea sa de om care citește toate răspunsurile lumii în unda halbei cu bere!
De câte ori n-am adaptat întrebarea sa, când am avut și eu parte de câte unul care îmi făcea viața amară: „Ce este căpitanul Wenzel, față de măreția naturii? Un zero.” – filozofa Švejk.
Ce era Nicolae Ceaușescu, față de măreția naturii? Un zero. Ce sunt urmașii lui de azi, Iliescu – Constantinescu – Băsescu? O salbă de zerouri.
Acum o lună și ceva, a trebuit să țin un spici undeva, și-am zis în linii mari cele de mai sus. La urmă, o domnișoară m-a întrebat cine e soldatul ăla pe care l-am pomenit, cumva vreun coleg de-al meu de armată?
– Da, domnișoară, am răspuns eu. Un coleg care mi-a fost apropiat ca un frate.
– Mi-am dat seama, a zis triumfătoare domnișoara, care era nu numai foarte cultivată, ci și foarte frumoasă.
