BERCHIȘEȘTI (II). În 1843, biserica din Berchișești avea 740 enoriași, iar postul de paroh era vacant. În 1876, paroh era Mihai IEREMIEVICI, care păstorea 1.739 suflete. Ieremievici, născut în 1826, preot din 1850, paroh din 1865, era paroh și în 1907, când, în parohia cu 2.243 enoriași, era ajutat, din 1900, și de cantorul Anania VELEHORSCHI, născut în 1873.
În Berchișești funcționa o școală cu 4 clase din 1894[1].
În 1890, comuna Berchișești îl avea primar pe Georgie Coca, paroh fiind Mihail Ieremievici, iar cantor bisericesc – Nicolai Velehorschi.
Însoțirea raiffeisiană din Berchișești și Corlata a fost înființată joi, 1 august 1901, de directorul Michail Jeremievici, vistiernic fiind Dionisie Vlad. Cabinetul de lectură „Cometul” funcționa, în casa lui Grigore Vacariuc, din 1897, cu 34 membri, 35 cărți, 2 abonamente la gazete și 18 florini și 15 creițari avere. În comitetul de conducere al acestei prime biblioteci sătești din Berchișești activau preotul Mihai Ieremievici Berar, Dimitrie Ianoș și Constantin Velehorschi.
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[2], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor și de la berchișeștenii Vasile PANȚÎRI (22 ani în 1908), Ioana ZBÂRCEA (41 ani în 1908) și Rachila a lui Nichita IANUȘ (țărancă oarbă, 42 ani în 1908).
Pe o cruce discretă din cimitirul Berchișeștilor, se află fotografia cărturarului și o mărturisire de pe urmă: „Sub această sfântă cruce aștept învierea morților”. Când am citit mărturisirea, împreună cu Viorel Varvaroi și, apoi, cu ziaristul Tiberiu Cosovan, mi-am amintit spusa lui Leca Morariu, de la Stupca, în 4 iunie 1933: „Ciprian Porumbescu zace în două morminte: un mormânt este cel pe care îl vedeți la Stupca, iar celălalt este mormântul uitării, în care zace opera lui”. Și tocmai de asta am și hotărât noi ca, în anul 555 al Berchișeștilor, să-l reînviem pe Procopie Jitariu, cu voia bunului Dumnezeu, măcar din cel de-al doilea mormânt, cel al uitării. Și am făcut noi, cei de la Centrul Culturii Tradiționale Suceava, cartea legendarului cărturar, întregind-o, după putință, cu alte texte, aflate, sub semnătura lui Procopie Jitariu, prin vechile gazete bucovinene. Apoi, în cea de-a doua zi a Sfintelor Paști, ne-am înfățișat la Berchișești, așa cum conveniserăm cu primărița Violeta Țăran, acest argint viu berchișeștean, ca să dăruim cărțile mărturisitoare celor care au ales să fie lângă Procopie Jitariu, în acea sfântă zi. Veniserăm, de la Centru, un întreg comando (Viorel Varvaroi, Corina Scîntei, Dan Lungu, Marcel Horodincă, Gheorghe Senciuc și Aurel Alexa), venise și cântărețul folk Cornel Angelescu, pentru a atenționa, pe versuri de Ana Blandiana, că „se-aude, se-aude, se-aude, / din vecii, din adânc, din mereu, / murmurul, sângele, glasul / poporului meu”, cântecul trezind rădăcinile ierburilor în plămada veșnic generoasă a țărânii.
Apoi, în alte zile, în alte ceasuri, am dus cărțile lui Procopie Jitariu și prin alte localități bucovinene, vestind despre învierea din mormântul uitării și îndemnând și pe alții la săvârșirea de miracole întru memorie, miracole nespus de lesnicioase, pentru că-s și pe placul bunului Dumnezeu.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 51, 1876 p. 53, 1907 p. 94
[2] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940