Fostul dictator italian Benito Mussolini a lucrat pentru o scurtă perioadă de timp – cel puțin un an – pentru serviciile britanice de contraspionaj (MI5), fiind plătit cu echivalentul în prezent a 6.000 de lire sterline (6.500 de euro) pe săptămână, informează The Guardian, în ediția electronică.
Citând documente de arhivă, publicația britanică afirmă că fostul dictator a intrat în politică în toamna lui 1917, cu ajutorul celor 100 de lire sterline pe săptămână (în prezent, 6.500 de euro) primite din partea MI5 pentru a menține Italia în Primul Război Mondial. Pentru serviciile britanice de securitate, Mussolini părea a fi o investiție profitabilă.
La acea vreme, Benito Mussolini avea 34 de ani și era un ziarist care nu numai că milita prin articolele de propagandă publicate în ziarul pe care îl edita – Il Popolo d’Italia – pentru continuarea de către Italia a războiului alături de aliații ei, ci voia ca militanții pentru pace să nu mai iasă în stradă. Plata remunerației pentru Mussolini era autorizată de Sir Samuel Hoare, parlamentar și reprezentant al MI5 la Roma, care conducea o echipă de 100 de agenți secreți britanici aflați la acea vreme în Italia.
Potrivit lui Peter Martland, istoricul de la Universitatea Cambridge care a descoperit detaliile înțelegerii la care a ajuns MI5 cu viitorul dictator, „la acea vreme, aliatul pe care Marea Britanie putea conta cel mai puțin în război era Italia, după ce Rusia revoluționară ieșise din conflict. Mussolini a fost plătit cu 100 de lire sterline pe săptămână începând din toamna lui 1917, pentru cel puțin un an, pentru a susține campania pro-război”.
Pe lângă publicarea articolelor propagandistice, Mussolini l-a asigurat pe Hoare că va trimite veterani de război italieni să-i bată pe militanții pentru pace de la Milano. „Ultimul lucru pe care îl dorea Marea Britanie erau grevele pro-pace care să oprească activitatea fabricilor de la Milano. Era o sumă mare dată unui om care la acea vreme era ziarist însă, în comparație cu cele patru milioane de lire sterline reprezentând costul zilnic al participării Londrei la război, erau bani de buzunar”, spune Martland.
