Am primit, prin internet, un fragment dintr-un text de epocă. Din păcate, cel care mi l-a trimis nu citează autorul. Îl întreb: și el a primit textul de la cineva care, de asemenea, nu menționează sursa… Ăsta-i internetul: adesea, informația nu ține seama de rigorile preciziei: o citești, te interesează, și, dacă e s-o citezi, n-ai cum preciza proveniența. O s-o fac, totuși, fiindcă, evident, textul este autentic și depune colorată mărturie despre insinuarea automobilului în viața cotidiană – un salt spectaculos, de-a lungul câtorva generații, de la zero până la… aproape infinit. Iată-l: „A vorbit Barbu Bellu, boier aromân de neam nobil. E absolvinte de Drept, judecător la Tribunalul cel Mare, fost Ministru al Culturii și al Justițiunii. Când Monstruoasa coaliție l-a îndepărtat pe Cuza, s-a retras din politichie. E boierul care-a cedat 28 de hectare din grădina sa pentru cimitir. „Aș vrea să mă consultez cu înțelepciunile voastre. La Paris, domnii Armand Peugeot și Leon Serpollet au creat un fel de trăsură cu motor, automobil îi spune. Doresc să aduc această invenție aici, la București, dar nu știu ce-ar spune oamenii. Să nu crează că voiu a epata, într-o urbe în care mulți sunt nevoiași.” Vorbește Protopopescu: „Dragă domnule, invențiunea asta e un pas firesc în evoluțiune. Va putea înlocui caii, vom ajunge mai repede la treburile noastre. Ad-o aici!” Și, în toamna lui 1889, Barbu Bellu, baronul Barbu Bellu, aduce pentru prima oară în Capitală, pentru prima oară în orașul lui Bucur, întâiul automobil. E un Peugeot cu patru locuri, tot atâția cai putere. Unii-ș fac cruci largi, alții cască ochii mari, iar Bellu prinde 18 km/h. (…) Dăscălimea, popa și moflujii ies pe străzile pietruite, iar botezul vine logic. „E o trăsură cu patru locuri”, se aude peste tot. Sunt doar una, două, trei-patru astfel de modele în toată lumea, iar unul e aici, în Micul Paris. Portbagajul e în față și însemnează, de fapt, o geantă. Umbrela pentru ploaie e la locul ei, avem faruri, un levier lung pe post de frână, transmisia se face cu lanț, ca la bicicletă, zgomotul e destul de mare, dar ce mai contează? Nu există un organism care să înscrie mașina, dar, parcă, nici asta nu e prea important. Oricum era singura!!! Șapte ani va umbla Baronul Bellu cu ea pe străzi. La moartea sa, în 1900, ziarele vremii aveau să scrie. „Se stinse Baronul Bellu, cel cu automobelu’”… Va să zică, așa: prima mașină din România avea patru cai putere! Cel dintâi autovehicul particular (adică, avea să devină după tragerea la sorți) contemporanii mei l-au văzut cu uimire expus, pe Calea Victoriei, în vitrina de la „Loto-Pronosport”. Era o IFA galbenă, cu doi cilindri, în doi timpi, răcită cu aer. Circulau ceva automobile în anii `50, dar erau, cum se spune, „de stat”, și, de regulă, de producție rudimentară rusească. Faptul că un câștigător oarecare la Pronosport, particular, putea să devină proprietar de mașină, părea ceva de pe altă lume în Republica Populară Română și a constituit evenimentul monden al anului. Privești, acum, parcările supraaglomerate, vezi străzile tivite pretutindeni cu automobile înghesuite unul într-altul și n-ai crede că generația mea a „prins” șoselele goale, majoritatea ne-asfaltate, și orașe în deplina stăpânire a pietonilor. Foloseam, la Radio-Iași, tot o IFA, care uimea prin noutatea semnalizării: din părțile laterale apăreau două palete galbene, luminiscente, ce oscilau sus-jos, indicând schimbarea direcției; restul șoferilor trebuiau să scoată mâna pe geamul deschis, avertizând iminența virajului. Al doilea autovehicul al redacției erau o motocicletă cu ataș, IJ, rusească: redactorul călătorea ghemuit în ataș, cu magnetofonul Phillips „de teren” (cântărea 12 kg.!) în brațe. La prima mea Dacie, schimbam toată ziua planetarele, amortizoarele, platinele; nu mai spun că a trebuit să aștept mai bine de doi ani până ce, mare sărbătoare! am primit-o. La Iași se ajunsese la numărul IS 401 (mașina lui Andi Andrieș), în condițiile în care numerele de la 100 la 200 erau rezervate oficialităților. Era bătaie pe numerele „mici”: nu te oprea nimeni!
Ce salt formidabil într-o singură generație! Care-i viitorul automobilului clasic, în apropiata secare a țițeiului? Cine știe?
