Beculețe și panseluțe

Iarnă frumoasă. Cu ger care îți intră în fiecare celulă. Cu drumuri alunecoase și tot felul de șoferi care mai mult încurcă traficul. Nici vorbă de politețe rutieră sau simț de anticipare a unor situații. Unii sunt născuți pentru a fi mereu pietoni. Orașul e împodobit cu beculețe. Curent consumat aiurea. Asta în timp ce se afirmă că au rămas bani la finalul anului trecut. Poate ar fi fost bine ca fondurile astea să fi fost folosite pentru astuparea gropilor care sunt din abundență pe străduțele dintre blocuri.
E înfiorător ce cratere te așteaptă dacă ești nevoit să mergi cu mașina. Nu interesează pe nimeni. Punem iarna beculețe și vara panseluțe. Praf în ochi pentru toate oile care chiar cred că nivelul de trai e reflectat de mizeriile astea. Acum ceva vreme refuzam anumite consultații la domiciliu pentru că erau haite de câini la scările respective. Și nu voiam să o fac pe hingherul. Acum din păcate sunt nevoit să refuz din cauza gropilor. Îmi cer eu iertare celor la care nu pot ajunge. Că nu mă pricep să merg cu mașina prin tranșee. Și nici nu cred că vor dispărea în timpul vieții mele. Asta e consecința lucrului făcut de mântuială. Că nu există vară în care să nu se plombeze aceleași gropi. Ca apoi în primăvară să apară din nou. Nah, așa fac unii bani, de parcă toți contribuabilii ar avea rate la ei.
Pe de altă parte merităm tot ce ni se întâmplă. Văd o mulțime de forme de viață pe net care se dau ecologiști. Că nu mai pot ei de grija mediului. Urlă în cor că vor curățenie. Că ei au principii. Că ei sunt cetățeni model. Or fi în mintea lor, cine știe? Na că v-a pus primăria tomberoane speciale. În încercarea de a vă educa. De a vă invita să reciclați. Lăsând la o parte un aspect pe care mi l-au povestit doi pacienți bătrâni, care, ce să vezi?, stau într-un un bloc turn. Amândoi sunt anchilozați. Abia merg. Ce au făcut minunații decidenți? Au anulat toboganul de gunoi. Oamenii stau la etajul 9. Ca să ducă o plasă de gunoi trebuie să coboare și să se deplaseze câteva sute de metri până la cel mai apropiat tomberon. În condițiile în care pe trotuare e gheață. În condițiile în care e frig. În condițiile în care ei abia se mișcă prin casă. Minunată grijă pentru oameni. În fine. Acțiuni făcute cu picioarele. Fără gândire. Fără grijă pentru bătrânii care au construit România asta de care ne batem noi joc acum.
Spuneam că sunt tomberoane separate pentru gunoi menajer și reciclabil. Și? Degeaba. Nu știți să fiți civilizați. Nu știți decât să vă suflați mucii pe stradă. Și să faceți doar munți de gunoaie amestecate. Dar, nah, aveți beculețe și panseluțe.
În Germania există tomberoane speciale pentru hârtie, sticlă, metal, gunoi menajer. Și se respectă cu sfințenie. Mi-a povestit cineva că a umblat câteva ore bune printr-un oraș de acolo cu un bec ars în buzunar. Că nu știa unde se încadrează. La sticlă sau la metal? Ca să vedeți cum ne putem adapta la reguli în alte țări. La noi parcă de al naibii nu vrem să facem asta. Dar avem pretenții să fie curățenie și să ni se ofere respect. Vă întreb și eu. Pentru ce să merităm respect? Doar pentru că respirăm și facem mizerie peste tot? Doar pentru că acceptăm senini orice alterare a condițiilor de trai? Pentru faptul că nu știm și nu vrem să învățăm să fim civilizați? Pentru faptul că ne dorim doar burți pline și creiere goale? Să vă spun din nou ceea ce vă spun de ceva ani încoace? Poate vă intră în cap. Nimeni, dar absolut nimeni, nu dă doi bani pe voi și pe așa-zisele voastre opinii sau drepturi. Totul e doar vrajeală și praf în ochi pentru ca unii să vă manevreze cum vor. Eventual păcălindu-vă cu un surogat de democrație.