Beckham, tatuat, la Steaua!

Mai degrabă decât în alți ani, adică înainte de încheierea campionatului, a început deja balamucul transferurilor virtuale. Atfel spus, se vorbește, de fapt se latră și se grohăie despre niște nume, cel mai adesea de fotbaliști foarte buni, care sunt dați ca și transferați în bătătura / stâna echipelor care se prefac (exclusiv pentru uzul presei și al fraierilor dintre fani care mai pun botu’ la vrăjeala asta) că vor performanță și în cupele europene sau, în alte situații, că vor să construiască un lot ne-mai-po-me-nit, cu care să atace, desigur, titlul la anu’ (și la mulți ani, cu sănătate!) și abia în ediția următoare să dea lovitura în cupele europele. După care, eventual, conform modelului omologat Unirea Urziceni, ar urma… fireasca desființare. Până acolo însă e cale lungă, așa că hai să vedem cine despre cine chirăie că e în curs de transferare sau, mai rău, ca și transferat. Cel mai sonor, prin trompetele sale veșnic de serviciu, Gigi și Meme, este ca întotdeauna Steaua, aflată tocmai în aceste zile la al treilea „transfer” important din ultima lună. Primul „transferat”, dat ca aproape sigur (asta cu „aproape” e tare de tot) la stână e / era / a fost Marica. În mod evident, principiul sub care s-a făcut anunțul a fost clasic: „Steaua nu se refuză!” În capul defect al autorilor aserțiunii, de refuzare ar fi Fiorentina, Inter sau care-or mai fi interesate, dar Steaua nu. O fi vreun titlu de noblețe ăsta, de „jucător la Steaua”, sau angajarea acolo, mai întâi ca fotbalist, face parte dintr-un pachet mai cuprinzător, incluzând și job-uri part-time, precum șofer, ca Rădoi, or servitor, ca Luțu? Asta, desigur, ca o compensație (oarecum) morală, și desigur, materială, pentru salariile de rahat pe care le oferă, ca la ciobani, nu fotbaliști, baciul. În aceeași ordine de idei, dacă tot n-a reușit să-l convingă pe Mutu că „Steaua nu se refuză”, ultima încercare, tot spectaculoasă, a fost cea cu Sânmărtean. Căruia i-a oferit un salariu… pe jumătate din cât ia la Vaslui! Da, dar ar juca la Steaua. Mă gândesc că următorul ofertat ar putea fi Beckham, care n-ar fi de mirare să accepte. Problema e: salariul pe an la Steaua i-ar ajunge de-un tatuaj nou? Cu o oaie, desigur, simbol al cumințeniei, după unii, sau al prostiei, după alții.