Becali, victima presei?

Domnul George Becali a făcut niscai pușcărie. Condamnarea sa, pentru o presupusă infracțiune, părea să-l fi pus pe o traiectorie cât de cât normală, în măsura în care am fi fost dispuși să credem că în pârnaie a avut timp destul să se lămurească asupra greșelilor sale. Obișnuit să fie mereu în prim plan, cel mai adesea în posturi ridicole, domnul Becali părea, cum ziceam, să fi înțeles că, înainte de orice, condamnarea i-a venit de la declarațiile sale exagerat de virulente la adresa unor oameni și instituții care au și armamentul, și muniția necesare pentru a lăsa în urma victime. Ca atare, mie mi s-a părut absolut normală și pe deplin plauzibilă hotărârea domnului Becali de a-și rări aparițiile, după cum el însuși declarase la revenirea în libertate. În prima parte a vieții sale de după regăsirea libertății, domnul Becali chiar s-a ținut de cuvânt: apărea rar pe sticlă, iar atunci când o făcea, avea grijă să reitereze retragerea din viața publică. Nasol e că hotărârea s-a diluat treptat, iar ceea ce vedem deja de o bună bucată nu face decât să sugereze că domnul Becali pare decis să o ia din nou către Jilava ori Poarta Alba, via Beciul Domnesc. Ieșirile sale pe ecranul televizorului au redevenit obositoare prin frecvență și pe deplin deranjante în conținut. Încă mai mult, în pofida hotărârii judecătorești care îi interzice anumite drepturi pentru o bucată de timp, inclusiv cel de a se angrena în politică, domnia sa anunță dezinvolt că i se rupe-n paișpe, explicându-ne pe înțelesul nostru de proști (că așa se vede de la el!) cum că nu va candida la nimic, însă are de gând să-și facă partid sau măcar să susțină financiar unul existent! Astfel încât, indiferent cât de nepriceput ai fi în chestiuni juridice, nu poți să nu te întrebi dacă omul ăsta e doar nebun, doar prost-grămadă, sau de-amândouă la un loc. Dar ceea ce mi se pare cu adevărat grav e faptul că destui colegi de-ai noștri din presă, cunoscându-i evident deranjamentele, îl provoacă la tot felul de ziceri care, la o analiză chiar sumară, nu pot să-l ducă altundeva decât înapoi la pușcărie.