Suntem în decembrie, se apropie sărbătorile, pentru creștini se va naște, în curând, Mântuitorul, un bebeluș ceresc venit pe lume în ieslea din Bethleem. Poate că starea naturală a fiecăruia dintre noi ar fi bucuria, înfrigurarea pregătirilor de Crăciun și Anul Nou. Ce avem în schimb? O tristețe pământie cutreieră sufletul multora, viața pare din ce în ce mai cernită, sărăcia, ca un șobolan care roade temeliile, se strecoară în case.
Doar președintele pare desprins din toate acestea, iar poza mișcătoare și șugubeață a domniei sale, răsărită de curând în ecranul televiziunii publice, m-a înspăimântat de-a binelea. Este căzut din lună Traian Băsescu, nu știe ce se petrece cu noi, cu această țară adusă pe butuci sau joacă, așa cum a jucat de atâtea ori, un teatru ieftin? Teatrul acesta ieftin, început cu detronarea prin plâns a unui alt mare actor al șmecheriilor bănoase, l-a adus aici și cu el vrea pesemne să-și eternizeze puterea.
Râde Băsescu și face bășcălie, ca o țață bârfitoare, din nou ca o țață, de adversarii politici. Râde, făcându-ne complici, de Constituție, pe care o calcă fără jenă în picioare, spune că în spatele lui Geoană stau minciună și mizerie.
Așa o fi, dar în instituția constituțională a Senatului nu stau nici minciună și nici mizerie. Câtă minciună și câtă mizerie stau în spatele și pe capul președintelui, campion mondial al tuturor deturnărilor de adevăr, recitatorul cel mai talentat al falsurilor?
Ce m-a șocat a fost însă disprețul pentru mame și copii, trecerea acestora în gama bășcăliei prezidențiale. Am ajuns, se amuză, cu un râs sardonic desenat pe chip, o țară de mămici și bebeluși. Auzi, hă, hă, mămicuțe și bebeluși! Nu mai avem femei în România, ci mămicuțe! Știi care este tragedia, cocoțatule, cu 0,33 la sută din voturi, în Palatul Regal din Deal?Știi care este nenorocirea mare a acestei țări unde ai fost reales de voturile din Paris, fiindcă în țară ai pierdut chiar și în fața nefericitului Geoană? Nenorocirea de a avea prea multe femei care nu pot deveni mămici. Nu pot deveni pentru că nu au o casă, un cămin, un salariu care să le asigure viața normală a copilașilor lor. Nu au certitudinea zilei de mâine. Tinerii nu se mai căsătoresc tocmai pentru că nu pot înjgheba o familie. Avem unul dintre cele mai mici procente de natalitate din lume, iar mortalitatea puținilor bebeluși care îndrăznesc să se nască, prin riscul asumat al părinților, este dublă, dacă nu triplă față de celelalte țări europene. Suntem țara care-și prăjește, rărindu-i, bebelușii în maternități, ajunse în paragină fizică sau morală.
Nu suntem o țară de mămici, domnule cocoțat în Deal. Suntem, dimpotrivă, o țară cu prea puține mămici. Înconjurat poate de Udrea, Roberta și altele asemenea, femei care n-au copii cu toate că dispun, cel puțin material, cu îndestulare, de posibilitatea de a-i crește, vezi deformat restul de femei devenite, în mod obraznic, mame. Nu sunt multe. Chiar și fetele domniei tale, vraci și bulibașă de țară bananieră, cu care faci ce vrei, nu prea au copii, cu toate că aud că se tot mărită, iar vârsta lor a cam trecut de 30 de ani. Dă un exemplu de bunic, sau cazi din legenda de mare cuceritor?
Nu, domnule Băsescu, n-ai dreptate și insulți o realitate tragică. Nu suntem o țară de bebeluși, ci o țară cu prea puțini bebeluși, o țară care în 50 de ani va avea doar jumătate din populația de azi. Noroc, scriam deunăzi, cu conaționalii noștri țigani care fac câte 10 copii de familie. Pe cale logică ei vor fi dominanți dacă nu cumva vor alege să plece toți prin Franța, prin Italia, prin lumea largă, fiindcă aici nu se mai poate trăi. Faci economie, decizi, de unul singur ca în toate, să facem economii pe spinarea mămicilor și bebelușilor. Biet bacșiș pentru bugetul țării, amărâte firimituri, criminală decizie. Urâte urări de sărbători faci României, cernit Crăciun ne gătești, ziua creștină în care s-a născut, într-o sărăcăcioasă iesle din Bethleem, pruncul ceresc (bebelușul) Iisus. Irod te-ar invidia!
