Bazilicile din Tomis (II)

A treia bazilica s-a descoperit în fata porții portului Constanta. Inițial, a avut, probabil, o singură navă, cu o lățime de 8,70 m și a fost construită în secolele V-VI în interiorul unei clădiri mari, având și două șiruri de încăperi adiacente inegale. La început a avut, probabil, zidul din cărămidă și pavaj din lespezi de piatră. Se bănuiește că a fost construită în două etape. Ar părea că este vorba de o reședință episcopală.
A patra bazilică se afla în curtea Liceului nr. 2, în apropiere de faleza portului. Datorită noilor construcții, acest edificiu paleocreștin a suferit distrugeri mari, iar o parte din el se află și acum sub fundațiile liceului. Pare a fi una din bazilicile mari ale Dobrogei, cu elemente arhitectonice deosebite. Cercetările care s-au făcut au descoperit urme de pardoseli in mozaic, cu placi mici din marmura, de formă dreptunghiulară și colorate. La această bazilică s-a cercetat numai criptă așezată înspre altar cu nișe și scară de acces spre vest. „Pereții criptei aveau păstrată pe o mare suprafață pictura în frescă înfățișând pătrate și dreptunghiuri cu decoruri geometrice și flori stilizate, mai ales bujori mari”.
Se crede că această bazilică ar fi mai veche decât celelalte trei, construită probabil în secolul IV. Unii cercetători presupun că în acest edificiu creștin ar fi avut loc conflictul pe tema credinței dintre neînfricatul episcop tomitan Bretanion și împăratul Valens, despre care Sozomen în Istoria sa bisericească (VI, 21) ne relatează următorele:
„căci, precum se pare, dacă se întâmpla că bisericile erau conduse bine de oameni îndrăzneți, mulțimile nu-și schimbau credința de mai înainte. Fără îndoială, se spune că din această pricină și sciții au rămas la vechea lor credință. Neamul acestora are multe orașe, sate și cetăți. Capitala este Tomis, oraș mare și bogat, pe țărmul mării, pe malul stâng, pentru cine plutește cu corabia în Pontul numit Euxin. Și până în ziua de azi stăpânește acolo vechiul obicei ca bisericile întregului neam să aibă un singur episcop. În timpul acela le oblăduia Bretanion, și împăratul Valens a venit la Tomis. Intrând în biserică și îndemnându-l, cum obișnuia el, să se unească cu cei din secta potrivnică, Bretanion a discutat cu mult curaj… despre dogma de la Sinodul din Niceea, apoi l-a părăsit și s-a dus în altă biserică, iar poporul l-a însoțit. Și se adunase aproape tot orașul spre a-l vedea pe împărat, bănuind că se va întâmpla ceva deosebit… Și prinzându-l pe Bretanion a poruncit să-l ducă în exil, iar nu mult după aceea a dat ordin să fie adus din nou (în locul său). Căci, după cum cred eu, vedea bine că sciții sânt supărați pentru exilarea episcopului și se temea să nu pună la cale o răscoală, știind că sânt viteji și, prin poziția locurilor, necesari lumii romane, fiind așezați ca un zid în fața presiunii barbarilor…”
Bazilicile din Tomis sânt importante monumente de arhitectură care demonstrează împământenirea stilului roman de construcție, puterea economică a localnicilor din acel timp și omogenizarea populațiilor eterogene și indigene prin creștinare, căci așa cum spune Fericiul Ieronim pentru vremea aceea:
„Figurile Scythiei Minor se încălzesc de căldura credinței, hunii învață Psaltirea, goții blonzi și roșiatici se îmbulzesc în bisericile-corturi”.
Bisericile noastre au preluat forma de corabie și de cruce tradițională a acestor edificii paleocreștine, – intervenind bineînțeles unele modificare adecvate -, formă pe care o păstrează pînă astăzi.
Episcopii tomitani au participat la sinoadele ecumenice și au strunit pentru păstrarea credinței celei drepte; fără îndoială că ei au avut o contribuție importantă și la ridicarea, transmiterea și afirmarea stilului roman-bizantin la bazilicile de pe aceste locuri.
Existența mai multor bazilici, unele chiar apropiate între ele, cum sânt cele din Tomis – descoperite până în prezent – dovedește cu prisosință răspândirea rapidă a creștinismului precum și organizarea sa.
La 9 noiembrie 1975, cu prilejul festivităților care au avut loc la Constanța, în cinstea ridicării Episcopiei Dunării de Jos la rangul de arhiepiscopie cu titulatura „Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos” precum și înălțarea P.S. Episcop Dr. Antim Nica la rangul de arhiepiscop, oaspeții din țară și de peste hotare – în frunte cu Prea Fericitul Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – care au participat la aceste momente solemne din viața noastră bisericească, printre alte obiective importante din această străveche cetate a pământului totdeauna românesc, au vizitat, cu sentimente de evlavie și emoție, bazilica mare (probabil fosta catedrală episcopală), bazilica din port și bazilica din curtea Liceului nr. 2, care păstrează fragmente de pictură în frescă. Înalții ierarhi și oaspeți au apreciat la justa valoare aceste importante vestigii ale trecutului neamului nostru, ridicate, împodobite și apărate, când a fost nevoie, chiar cu prețul vieții de către strămoșii noștri. († Epifanie Norocel-Tomitanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Tomisului, www.crestinism_ortodox.ro)