Bătrânul Crăciun (II)

Crăciunul și cultul solar
Cultul strămoșilor și moșilor s-a îngemănat treptat cu cultul soarelui, astfel încât mitologia gerontolatrică a devenit cosubstanțială cu mitologia solară.
Petru Caraman subliniază unele „motive probabile de cult polar la Crăciun” . După relatările lui anterioare, Petru Caraman revine la ideea dominantă: „Crăciunul pare a cuprinde în el și elemente din cultul soarelui, ce amintesc de sărbătoarea lui Mithra, pe care a înlocuit-o „dies natales Solis invicti”.
Cele mai însemnate probe pentru aceasta ar fi:
1) arderea butucului în noaptea de Crăciun, foarte răspândită la sârbocroați și bulgari și cunoscută aproape la toate popoarele Europei, cu deosebire în Occident. La romani, de asemenea atestată. Totuși acestei tradiții nu i s-a dat numai o singură explicare (…). Deși interpretarea arderii butucului după datina din cultul soarelui e nesigură, cu toate acestea pare cea mai probabilă. Este greu însă de susținut că această datină la origine era legată de sărbătoarea lui Mithra, fiindcă în cazul acesta ar însemna să avem dovezi de existența datinei și în Asia, de unde a fost importat mitraeismul, ceea ce nu se cunoaște până acum. Datina arderii butucului ar putea fi mai curând europeană și numai ulterior să se fi atașat la sărbătoarea de origine asiatică;
2) mai sigură e altă datină, a roatelor de foc cărora li se dau drumul pe costișă în noaptea de Crăciun. La români pomenește despre roata solară S. Manginca, pentru Banat. Foarte răspândit e acest obicei la germani;
3) focurile care se fac în dimineața de Crăciun atât la slavi, cât și la romani; și
4) (…) colacii de Crăciun care imită forma soarelui, amintind de capul nimbat al lui Mithra, așa cum e sculptat în chip rudimentar în unele din basoreliefurile numeroaselor lui temple, aflate pe pământul Daciei și în Moesia, ca și aiurea în răsăritul și apusul Europei”.
Din cele menționate, cultul lui Crăciun ca strămoș și moș pare a fi un cult solar mult mai vechi decât cultul lui Mithra, care a pătruns ulterior și în Dacia, și decât cultul creștin și explicația care i s-a dat apoi. Nu putem deocamdată preciza vechimea, în orice caz coboară sub era noastră, anticipând astfel cele două forme de religiozitate solară, care l-au contaminat în era noastră.
4. Crăciun și cultul bradului.
– Între bătrânul cioban mirific Crăciun și bradul sacru relația este mult mai veche decât aceea pe care a stabilit-o în secolul al XlX-lea Sfântul Bonifaciu de Strasburg pentru întreaga creștinătate occidentală, de unde s-a extins și în orientul Europei.
(Romulus Vulcănescu)