Bătrâni, oameni care trăiesc din venitul minim garantat și persoane cu handicap sau rude ale acestora stau la coadă din noaptea de duminică spre luni, în București, la o poartă a spitalului social „Sf. Nectarie” – singurul centru unde se distribuie alimentele de la UE în Sectorul 6.
Peste 100 de oameni sunt acolo și luni după prânz, cu cărucioare de piață după ei. Cei mai mulți stau în picioare, după și peste 10 ore de așteptare și mai multe drumuri la Centrul medical „Sf. Nectarie”, unde Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 6 distribuie anul acesta ajutoarele europene. Care ajutoare înseamnă 30 de kilograme de făină, 20 de kilograme de mălai, un kilogram de paste făinoase, șapte litri de ulei, patru kilograme de zahăr, conserve de roșii în suc propriu (2,4 kg), zacuscă (1,2 kg), carne de porc (1,2 kg) și jumătate de kilogram de miere.
Luni a început împărțirea alimentelor către cei 9.000 de oameni din sector care au dreptul ele, fiind persoane cu handicap grav sau accentuat, beneficarii de venit minim garantat, urmași ai eroilor martiri și luptători în Revoluția din 1989.
Oamenii au venit încă de duminică, din timpul zilei, au fost trecuți pe o listă și li s-a dat un număr de ordine. La 12.00 noaptea s-a strigat lista și cine nu era prezent a fost tăiat de pe ea. Luni, la 4.00, s-a strigat din nou prezența și s-au făcut noi înscrieri, pe o listă care apoi n-a mai fost valabilă, povestesc cei care așteaptă la poarta centrului medical, luni, în jurul orei 14.00.
Coada ocupă trotuarul și o bucată de carosabil, pe strada Dreptății, sub supravegherea Poliției Rutiere și a câtorva polițiști locali. Acum, directorul DGASPC ține lista și iese din când în când să strige vreo 30 de nume – ale celor care pot intra să-și ia ajutoarele. Cei care nu răspund sunt tăiați de pe listă, pe care sunt apoi înscrise alte persoane. Cei care intră au numere de ordine după 450 și au așteptat din zori sau chiar de duminică. Noii înscriși primesc număr de ordine peste 1.000 și li se spune să revină de joi încolo.
După o nouă strigare, o femeie iese din mulțime și se așează în apropiere pe bordură, plângând. Are număr de ordine în jur de 590 și stă de dimineață de la 5.00. „Nu mai pot. Mă gândesc că dacă plâng poate îmi mai trece”, spune ea.
Directorul îi sfătuiește pe cei care stau la coadă la înscrieri să vină peste câteva zile, când „nu mai e nebunie”, pentru că ajutoarele se distribuie până în martie 2014. Dar oamenii au venit și de duminică, și cu noaptea în cap, ca să ia o dată toate produsele. Ei știu, din experiența anilor trecuți, că mai târziu se epuizează unele stocuri și trebuie să vină de mai multe ori să ia toate alimentele. De altfel, luni la prânz, în prima zi de distribuție, deja nu mai e mălai.
Printre cei aflați la coadă sunt și surdomuți și oameni cu handicap fizic. Cineva a venit în cărucior cu rotile, alții stau la coadă să ia pentru copii, părinți sau soți care nu se pot deplasa.
„Am venit la 7.30 și m-am înscris. Eram la 102. Am lăsat rând, să duc băiatu’ la grădiniță, și am venit înapoi la 8.00. Când colo, era altă listă și m-am înscris iar. Stau pentru maică-mea, care are Alzheimer. N-am mai schimbat-o de aseară, de la 11”, spune o femeie, continuând să aștepte.
Doi soți care abia au venit s-au și hotărât să renunțe când s-au lămurit asupra situației. „Noi suntem așa bolnavi…Eu trebuie să mă duc la toaletă, sunt cu ditamai sonda în mine. E strigător la cer. Oamenii spun că s-a făcut o listă și tre’ să stai aici. E bătaie de joc. Hai să mergem”, îi spune ea soțului, care abia vede și aude.
Și cei care stau la coadă sunt revoltați: „La Sectorul 2 s-a afișat (lista celor care trebuiau să primească ajutoarele, n.r.) pe litere și știa fiecare în ce zi să vină”, „La Sectorul 1 s-au dat bonuri în prealabil și pe bon scria și ziua în care să te duci. Nu te uiți și tu, ca primar, ce fac alții?”, „Putea să ne ia pe litere sau pe străzi”, „Să fi făcut mai multe centre, că aici vin și din Drumul Taberei, și din Crângași, e populație multă. Dar nu se vrea”.
„Am zis să nu mai vin, dar ce rost are, dacă e dreptul meu”, spune o altă femeie, care așteaptă, și ea, din zori.
La coadă, așteptarea nu e singurul motiv de revoltă. „A trecut la un moment dat un dement, a strigat «Pomanagii dracului!». Nu-i doresc să ajungă în situația noastră”, mai spune ea, precizând că tot pentru handicap primește ajutor, având transplant de rinichi, iar pensia nu-i ajunge.
Cât despre alternativă, aceasta nu prea există… „Dacă aș putea, m-aș duce să am grijă de un copil, să mai fac ceva”, mai spune femeia.
Bătrâna de lângă ea o completează: „Ce să mai, că abia ne mai târâm pe noi…”.
Laura Mitran, laura.mitran@mediafax.ro
