Bătrânetul

După ce am văzut meciul Naționalei de tineret cu Irlanda de Nord, în care ai noștri i-au pulverizat pe adversari, înscriind de 3 ori și mai ratând alte vreo 15 ocazii clare, mi-am spus că în sfârșit avem și noi o echipă performantă la acest nivel. În toată istoria Naționalei ăsteia figura, până acum, o singură calificare: aceea de acum 10 ani, sub comanda lui Pițurcă, pentru turneul final desfășurat chiar la noi, unde am reușit contraperformanța de a pierde toate cele 3 meciuri! Cu atât mai mare era speranța acum, cu cât jocul contra Irlandei de Nord arătase o echipă a României demnă de a fi confundată cu Brazilia: viteză, imaginație, ce mai, spectacol total. După ce nemții i-au bătut pe aceiași irlandezi cu numai 3-2, m-am iluzionat cu o calificare lejeră, chiar cu victorie împotriva lor (deși ne era suficient chiar și un egal) întrucât irlandezii le dăduseră două goluri, în timp ce de poarta noastră nici nu reușiseră să se apropie. O echipă slabă în apărare ce ar putea face în fața uneia de-a dreptul turbată în ofensivă?, îmi continuam eu șirul calculelor. Care, din nefericire, s-au dovedit de-a dreptul cretine. De fapt, nu calculele mele, ci evoluția pe terenul acela (scăldat în… întuneric!, zău că n-am înțeles cum de li s-a permis gazdelor să organizeze o „nocturnă” cu doar câteva becuri de lanternă sau ceva asemănător) al unor nesimțiți care doar au mimat fotbalul părând preocupați de cu totul alte griji, cum ar fi aceea de a-și etala întreaga mârlănie care a devenit un fel de blazon pentru fotbalistul român de orice nivel și la orice vârstă. Am întâlnit, printre comentariile TV de ieri, și formularea „Săpunaru a fost prea ușor eliminat”, ceea ce vă mărturisesc că m-a îngrozit. Rețineți faza? Undeva lângă tușă, neamțul trece de Săpunaru care îi pune piedică. Ăla se întoarce, spune ceva apropiindu-se, la care Săpunaru îi proptește capul în gură. Și repetă figura. Ce dorea comentatorul să se întâmple de fapt? Poate să-l bușească încât să-i scoată incisivii și „să-i dea borșul” pe nas!? Cum adică „prea ușor”!? Păi numai piedica aia mitocănească și premeditată era de ajuns pentru roșu, că (pardon) capul în figură e deja de Codul Penal. De fapt, de aici, de la educație începe totul: când vom ști să-i educăm pe copiii ăștia suficient cât să priceapă că mai ales în Germania (dar și oriunde în lume, începând cu casa părintească) mârlănia se pedepsește, abia atunci putem avea speranța că nu vom mai pierde cu 5-1 meciuri în care avem nevoie doar de 0-0. Și nici nu vom mai distruge în două minute munca din alte 80.