Bătrânețe petrecută prin sălile de judecată, pentru o bucată de pământ

– Ioan Livițchi (67 de ani) se chinuiește de aproape 10 ani să intre în posesia unei suprafețe de teren pe care a moștenit-o de la tatăl său
– Sexagenarul revendică 5000 de metri pătrați din extravilanul orașului Siret și, deși instanțele judecătorești i-au dat dreptate, nu a reușit să-și ia pământul înapoi
– Piedicile, spune el, îi sunt puse de membrii comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar
Un bătrân din municipiul Suceava a ajuns aproape expert în legea fondului funciar, după ce de aproape 10 ani, întocmește petiții, memorii, declarații de protest, plângeri, cereri de chemată în judecată, lustruind băncile instanțelor din județ. Toate astea, pentru a obține o bucată de teren din extravilanul orașului Siret, pe care a câștigat-o pe bună dreptate în instanță. Cu hotărârile judecătorești definitive și irevocabile în mână, la cei 67 de ani ai săi, Ioan Livițchi, nu e dispus să renunțe la lupta sa cu autoritățile din Siret și vrea ca toți cei vinovați să fie trași la răspundere pentru tot calvarul prin care a trecut (și care, spune el, nu s-a terminat).
Povestea lui Ioan Livițchi începe în anul 1991, atunci când i s-a reconstituit dreptul de proprietate (în indiviziune cu frații săi) pentru o suprafață de jumătate de hectar de teren, în calitate de moștenitor legal al tatălui său. Cei 50 de ari i-a primit sub formă de acțiuni la SC Bogdania SA Rădăuți, primind dividente până în 1997, atunci când societatea a intrat în lichidare judiciară și s-a desființat. În acel an, Ioan Livițchi, a inițiat nenumărate demersuri către Primăria Siret, care preluase terenurile societății, pentru a-și lua înapoi bucata de pământ, dar, susține bătrânul, de fiecare dată ușile i s-au închis în nas. Frații săi au renunțat pe parcurs, însă el a continuat să își ceară drepturile. După nenumărate petiții și audiențe pe la Primărie, toate, spune el, rămase fără răspuns, pe 10 septembrie 2003, bătrânul a chemat în judecată Comisia județeană, precum și pe cea a orașului Siret, de aplicare a Legii fondului funciar (18/1991), Judecătoria Rădăuți dându-i dreptate și menținând hotărârea prin care i s-a atribuit suprafața de 0,50 hectare de teren. Aceeași decizie, favorabilă lui Ioan Livițchi, rămasă definitivă, a fost luată și de magistrații Curții de Apel Suceava (la data de 28 mai 2004), în urma apelului declarat de Comisia județeană împotriva sentinței judecătorilor rădăuțeni. În mod normal, calvarul suceveanului ar fi trebuit să se sfârșească aici, dar nu a fost așa.
– „Șocul a fost atât de mare, încât eram la un pas de infarct”
În urma deciziei definitive a judecătorilor, Ioan Livițchi primește în sfârșit titlul de proprietate pe cei 5000 de metri pătrați. Totuși, ca și când nu i-ar fi fost de ajuns cei aproape șapte ani de chin, autoritățile de la Siret îi întocmesc greșit titlul de proprietate, lucru recunoscut de altfel chiar de cei care i-au emis documentul. Colac peste pupăză, bătrânul nu beneficiază de o punere efectivă în posesie, prin măsurarea și predarea terenului pentru care are reconstituit dreptul de proprietate. Prin urmare, Ioan Livițchi s-a trezit proprietar peste o bucată de teren imposibil de folosit. Recunoscându-și greșeala, Primăria Siret l-a anunțat pe bătrân că este necesară rectificarea titlului greșit întocmit, cu evidențierea amplasamentului corect al terenului. Demersul autorităților, însă, a fost doar unul fictiv, situația rămânând neschimbată. Din acest motiv, după alte petiții la care nu a primit nici un răspuns, Ioan Livițchi le-a dat din nou “întâlnire” membrilor comisiei de fond funciar pe holurile Judecătoriei Rădăuți. De această dată, însă, cererea bătrânului pentru punerea sa în posesie și obligarea celor vinovați la plata unor daune morale și cominatorii este respinsă. Deși a făcut recurs împotriva acestei decizii, Tribunalul Suceava a considerat demersul său ca nefondat. „Șocul a fost atât de mare, încât eram la un pas de infarct. Nu am fost lăsat să-mi susțin cauza, nu a fost comentată sau contestată nici una din mulțimea de probe depuse de mine la dosar… toată suferința mea, risipa de sănătate, banii cheltuiți, timpul pierdut în 10 ani de zile și dreptul de posesiune asupra terenului proprietate privată au fost făcute praf și pulbere. Am recitit ambele hotărâri de mai multe ori și nu am găsit nici măcar o propoziție care să mă convingă că nu am dreptate”, povestește Ioan Livițchi. De aceeași părere cu el au fost și magistrații care au judecat contestația în anulare făcută de bătrân. Aceștia și-au contrazis propriii colegi, precizând în decizia civilă nr. 28 din 6 februarie a.c., că instanța de recurs nu a analizat toate probele depuse la dosar de Livițchi. Din acest motiv, noul complet de judecată a anulat hotărârea atacată de bătrân, obligând Comisia orășenească Siret pentru aplicarea Legii 18/1991 să procedeze la punerea în posesie a bătrânului cu suprafața de 0,50 hectare de teren (sentință rămasă definitivă și irevocabilă).
Deși au trecut câteva luni de atunci, Ioan Livițchi tot nu a intrat în posesia terenului pe care-l revendică de pe aproape 10 ani.