Bătrânețe, haine grele…

– „Cine n-are bătrâni, să-și cumpere” – spune vorba din bătrâni. „Cine-i are, să le dea șuturi în fund!” – ar suna zicerea actualizată. „Cardul Dvs. este expirat” – îmi atrage atenția casiera de la Metro – „lăsați căruciorul aici și mergeți la Informații, să vă dea un card nou”. La Informații mi se cere o adeverință de salariat. „Domnișoară, între timp, m-am pensionat”. „A, îmi pare rău, la pensionari nu dăm”. Rămân interzis: mai întâi, e-o probă scandaloasă de discriminare, apoi, e-o restricție stupidă și, pentru firmă, păguboasă: la Iași, Metro este aprig concurat de supermarketurile apărute în ultimii ani, iar detașamentul pensionarilor, pe cât e de oropsit, pe atâta-i de mare; ar fi, logic, de luat în seamă. „Asta-i politica firmei” – oferă funcționara zâmbitoare un plus de explicații. Subit, constatat că nu mai sunt egal în drepturi cu restul muritorilor, barem cu vecinul de la casă care, generos și ilegal, s-a oferit să-mi treacă târguielile sub umbrela cardului dumisale. Ar fi, așadar, ultimele mele cumpărături la Metro, magazin pe care-l frecventez încă de la înființare. Între timp, am îmbătrânit, m-am pensionat și, iată, nu mai sunt în rând cu lumea! Avem un organism statal care sancționează discriminarea, avem ONG-uri bătăioase, avem mari personalități care au trecut pragul pensionării și-s astfel umilite, dar, iată, liniște adâncă, nimeni nu sesizează, nu protestează nimeni. Motivul e simplu: trecerea vârstnicilor pe linie moartă pare a fi în firea lucrurilor, dimpreună cu interdicțiile stupide ce le acresc zilele rămase.
– Ca să fie luat în seamă și să bifeze niscaiva activitate parlamentară, un deputat reales își târăște din sesiune în sesiune marea lui propunere legislativă: șoferii de peste 70 de ani să fie examinați medical în fiecare an. Pentru și mai multă siguranță, n-ar fi mai bine în fiecare joi? Aparent e-o propunere înțeleaptă și necesară, dar, de fapt, nu face decât să adauge noi și inutile mizerii umilitei vârste a treia. O examinare medicală anuală ar putea fi utilă oricui, indiferent de vârstă, și deplin posibilă dacă am trăi într-o țară cu sistem de asistență sanitară și rânduieli administrative normale. În Europa civilizată, totul se rezolvă într-o oră-două și, dacă trimiți actul medical prin poștă, tot prin poștă primești permisul auto. La noi, pentru a efectua cele 777 de examene medicale ești nevoit să pierzi o săptămână (asta în ipoteza în care, așezându-te din zori la coadă pentru obținerea bonurilor la Policlinică, izbutești să prinzi barem unul de fiecare dată). Să nu uităm că mii de solicitanți locuiesc la țară: urmează să-și piardă nopți și zile cu drumurile și cu așteptarea pe culoarele Policlinicii! După care urmează cozile infernale de la ghișeele Poliției Rutiere – s-a văzut la „driblingul” lui Tăriceanu că la coadă erau înșirați peste o mie de solicitanți! Toate ca toate, numai că argumentarea de susținere a actului legislativ propus este complet falsă: „Datele statistice indică numeroase accidente produse de persoane care au depășit vârsta de 70 de ani.” Respectiva „dată statistică” n-are nici o valoare în sine, dacă nu-i raportată comparativ la un întreg, la totalul general. Care ne arată că situația-i exact pe dos: Poliția Rutieră susține că accidentele cele mai numeroase și mai grave le produc tinerii până-n 30 de ani (37,4% – deși dețin mai puțin de un sfert din totalul permiselor auto!). Pe măsură ce crește vârsta conducătorului auto, procentajul accidentelor scade! Portretul-robot al șoferului-pericol nu înfățișează un moșneguț stafidit, ci „un tânăr până-n 25 de ani, copil de bani gata, posesor al unui bolid cu mulți cai putere, nepăsător față de regulile de circulație”. Leit chipul domnișorului Herșcovici, fiul traficantului de stupefiante care săptămâna trecută a rănit un polițist, a-njurat și a scuipat „organele”, și n-a putut fi scos din mașină decât cu focuri de armă! Vă puteți închipui un pensionar oricât de „vivace” în locul lui? Odată cu înaintarea în vârstă, omul se înțelepțește, se temperează, se adună, știe să-și evalueze lucid posibilitățile proprii. Am prieteni care, fără nici o constrângere, simțind că li s-au încetinit reflexele, s-au decis să nu mai riște urcând la volan, după cum cunosc septuagenari mai în „vână” decât propriii lor fii! Cum e la alții? În Italia, unde se știe cum se circulă, verificări medicale periodice se fac încă de la vârsta de 50 de ani (dar o dată la cinci ani) și, peste 70 de ani, o dată la trei ani. Numai noi ne-am găsit să propunem verificare anuală, introducând încă o mizerie la cortegiul ce însoțește senectutea! În unele landuri germane, văduvele care au depășit 80 de ani și-s inapte să mai treacă examenele medicale au permisiunea să circule doar pe anumite rute (către cimitir de pildă, spre a îngriji mormintele familiei…), cu maximum 20-30 km la oră. Probă de înțelegere și respect: li se lasă barem iluzia că-s încă în rând cu ceilalți concetățeni…