Dansul babelor din Bilca, cu o istorie de o jumătate de veac pe scenele din România, reprezintă unul dintre simbolurile păstrării tradiției jocului și portului dintr-o străveche vatră bucovineană. Din aproape fiecare casă din Bilca, o bunică, o mamă sau o fiică a pășit de-a lungul anilor în jocul legănat al ”Bătrâneștii de la Bilca”, ducând faima străvechiului dans și a mesajului în întreaga țară și peste granițe. După atâția ani în care frâiele grupului au fost preluate pe rând de mai mulți iubitori ai tradiției locale, coordonarea grupului se află astăzi în mâinile Feliciei Cuciurean, rapsod popular și o veterană a prezenței scenice, care se luptă pentru păstrarea acestui dans între simbolurile comunei, într-o lume de multe ori ostilă.
Activitatea ”grupului de babe” își are începutul cu cinci decenii în urmă
Începuturile grupului de femei din Bilca se regăsesc în a doua parte a anilor ‘60, mai precis în 1968, când formația a pornit la drum cu 19 femei din sat, sub bagheta coordonatoarei Despina Cârdei, fructificând influența unor vechi dansuri bătrânești din Bilca și frumusețea portului din această străveche vatră a Bucovinei. Seriozitatea ei și simțul artistic până la cele mai mici detalii au făcut din ”Dansul babelor din Bilca” una dintre cele mai respectate reprezentații pe scenele țării și chiar în străinătate.
Activitatea grupului s-a desfășurat în cadrul Căminului Cultural Bilca, condus în acea perioadă de soțul coordonatoarei, Constantin Cârdei. După zeci de ani de experiențe și spectacole date pretutindeni, vârsta și sănătatea șubredă au făcut-o pe Despina Cârdei, cea care a dat viață acestui grup, să se retragă, coordonarea fiind preluată pe rând de Vasile Cosmaciuc, Vasile Puha și Ioan Motrescu, directori ai căminului și coordonatori ai grupului în perioada sfârșitului de mileniu. A urmat apoi o perioadă de liniște, ani în care ”Babele din Bilca” au încetat să se întâlnească la repetiții și să mai apară pe scenele țării.
”Babele din Bilca” și-au câștigat celebritatea din primii ani de activitate
În timpul regimului comunist, ”Babele din Bilca” erau printre cele mai curtate grupuri pe scenele românești. Erau solicitate des la București, unde stăteau săptămâni întregi la repetiții și spectacole. Au fost anii în care au fost peste tot în țară. Grupul de la Bilca și ”Fetele de la Căpâlna” erau cele mai cunoscute grupuri femeiești din România.
Mândria de a face parte din acest grup de elită a folclorului românesc s-a transmis și generațiilor care au urmat, Oltea Mucea, una din femeile cu 20 de ani de activitate în grup, povestindu-ne cu satisfacție: ”Pânzătura de pe cap o am de la bunica mea, care a avut-o când era mireasă. Cheptarul este de asemenea foarte prețios și simt o adevărată încărcătură emoțională atunci când îl îmbrac, gândindu-mă că acest costum trebuie transmis cu mândrie mai departe, generațiilor care vin. Am intrat în grup în urmă cu 20 de ani și pot spune că multă educație am primit de la femeile care erau de mult timp între babele grupului. Ascultam cântecele lor, poveștile despre ce li s-a întâmplat lor în acești ani petrecuți pe scenă și știu cum se petreceau altădată lucrurile în grup. Astăzi putem spune că de la aproape fiecare casă din Bilca, de-a lungul timpului, a fost cel puțin una dintre femei în grupul babelor, fie ea bunică, mamă, fiică, sau măcar au încercat să se alăture grupului. Sunt unele care au încercat și nu au putut, din cauza ritmului foarte lent și a acestui pas mers, specific. Dacă nu poți intra în acest legănat al grupului, nu poți face parte din el. Nu e ceva foarte greu, dar trebuie să îl simți. Am simțit emoția puternică de la prima mea prezență într-un spectacol alături de babe și am văzut de-a lungul timpului că, doar prin prezența noastră, îmbrăcate în costum național, în pasul legănat și fără orchestră în spate, cream o mare emoție, fiind aplaudate îndelung de audiență. Simțeam atunci responsabilitatea de a purta cu mândrie costumul popular și de a face parte din acest grup al babelor din Bilca.”
Grupul a primit un suflu nou la începutul anilor 2000
Lucrurile s-au schimbat atunci când frâiele căminului din sat au fost preluate de Ștefan Coniac, un bun organizator al activității culturale. Activitatea grupului a fost reluată în primii ani de după 2000, când la propunerea noului director repetițiile au reînceput sub coordonarea Feliciei Cuciurean, păstrătoare și creatoare de folclor, rapsod popular și în același timp una dintre veteranele grupului din Bilca. Prin relația pe care o avea cu cele mai vechi membre ale grupului și prin sprijinul acordat celor nou venite, Tanti Filița, cum îi spun sătenii, și-a impus rolul de coordonator în ultimii 15 ani. Prezența ei la repetiții și în organizarea artistică din anii care au urmat reprezentau pentru multe dintre femeile grupului garanția seriozității și a realizării unui act artistic de calitate, la un nivel care altădată i-a adus celebritatea.
Întrebată despre activitatea de astăzi a grupului de babe, tanti Filița ne răspunde cu modestie: ”Eu nu pot spune că am fost instructor în acești ani, însă la propunerea noului director, m-am implicat în renașterea acestui străvechi și frumos dans al babelor, având cunoștințele acumulate în cei 30 de ani de spectacole. Le-am strâns atunci pe cele mai în etate care au fost în vechiul grup și am luat fete tinere pe care le-am instruit și am reușit să refacem vechiul grup de tradiție, un simbol al comunei Bilca în ultimele zeci de ani. Au urmat ani în care am fost foarte solicitate, apărând pe multe scene din România, dar și din Republica Moldova și Ucraina.”
Alături de Felicia Cuciurean astăzi fac parte din grup Olga Nistor, Aglaia Cârstean, Silvia Cuciurean, Silvia Ursulean, Oltea Mucea, Doina Capră, Maria Plecanciuc, Elena Cioată, Elena Cârdei, Ancuța Rusu, Roxana Cioată, Denisa Puha, Ancuța Berculean, Mădălina Galan, Viorica Puha, Andreea Puha și mezina de doar 15 ani, Anabela Puha.
Tanti Filița, o veterană a cântecului și jocului din străvechea vatră a Bilcăi
Felicia Cuciurean a intrat în grupul ”Babelor din Bilca” în anul 1970, la cei 71 de ani ai săi fiind astăzi veterana de vârstă a ansamblului din Bilca. ”Am fost chemată de doamna Cârdei de la începuturile grupului, însă am început primele repetiții după ce băiatul cel mic împlinise un an. Eram neîntrecută la cântat la nunți și pe loc făceam versurile cântecelor când se dădeau darurile și se ridica zestrea la mireasă, chiar dacă erau 10-15 nuni mari. Primele componențe ale formației când am intrat eu au fost și de 28 de femei, iar când ieșeam în scenă la Suceava se vedea o linie perfectă, de parcă mergeam pe ață. Costumul popular l-a adus fiecare din familie, pe vremea aceea fiind mai ușor de procurat. La început eu nu aveam cheptar și am fost nevoită să împrumut unul de la rude, însă salvarea a venit de la soacra mea, care mi-a dăruit unul de sănătatea ei, unul pe care îl am și în ziua de astăzi. Pe cap avem pânzătură, purtată de femeile din Bilca după ce se căsătoreau și deveneau femei măritate. La o săptămână după nuntă, fosta mireasă, de acum nevastă, mergea la biserică acoperită cu pânzătură, aceasta reprezentând legătura între bărbat și femeie. Pasul dansului făcut de noi provine de la un vechi ritm de bătrânească cu bătută și este un dans care se joacă și astăzi la nunți, cunoscut drept «Bătrâneasca de la Bilca». Astăzi o joacă însă tineretul și apare în repertoriul cântăreților de muzică populară din Bucovina, cum, cândva, această bătrânească cu un specific aparte comunei Bilca apărea în repertoriul regretatului rapsod Vasile Mucea din Bilca, încă de când împreună cu fratele său o cânta la nunți, lumea de atunci numindu-i «Băiețeii».”
Lucrurile s-au schimbat astăzi, când cei care conduc destinele folclorului își aduc aminte mai greu de existența acestui grup etalon
Prezența grupului de femei din Bilca pe scenele naționale sau locale s-a rărit mult în ultimii ani, când lipsa de interes pentru solicitarea grupului în spectacole este evidentă.
”Azi nu mai suntem chemate mai nicăieri, iar când primim câte o invitație, ba nu avem mijloc de transport, ba nu sunt bani pentru deplasare. Iar dacă nu am putut onora o invitație sau alta, deja suntem ocolite. Nu pot să știu care e pricina, dar simt că suntem ocolite. Alții mai tineri ne-au preluat în ultimii ani cântecul, costumația și reprezintă astăzi emblema comunei Bilca, fiind sprijiniți de conducerea unor instituții din comună, iar noi, vechea formație, nu mai avem aceeași importanță. Constatăm cu tristețe uneori că nu am fost invitate nici la evenimente care au loc în comună, pierzându-se bucuria și mândria localnicilor de a avea o asemenea formație care le-a dus faima în întreaga țară și în străinătate. Ba mai mult, am fost acuzate că noi nu am vrea să suferim copiii lângă noi și că nu am dori ca tineretul să ducă mai departe această tradiție. Nimic mai fals, având în vedere că în permanență suntem în căutarea unor fete tinere, care să ducă această frumoasă tradiție mai departe.”
Voința de a merge mai departe însă depășește toate aceste piedici, iar Tanti Filița ne declară plină de mândrie: ”Eu sper ca grupul să meargă mai departe și, cât mai pot, mă lupt să meargă mai departe”, iar Oltea Mucea, reprezentantă a generației de mijloc, a continuat: ”Și astăzi, unele din grup spun că nu mai merg, dar cred că multora dintre noi ne-a intrat acest grup în sânge și chiar dacă ne hotărâm uneori să nu mai mergem, revenim de fiecare dată asupra acestei decizii.”
Păstrarea acestui dans între simbolurile comunei trebuie să rămână o prioritate a responsabililor locali, iar referentul cultural al căminului din Bilca, Dănuț Cârdei, și primarul comunei, Zaharie Rusu, cred în viitorul grupului de femei din Bilca, o comună bogată în cultură și tradiții.
