Bătălia pentru apa grea. De ploaie!

La fiecare final de campionat, aflăm că echipele noastre care urmează să combată pe frontul cupelor europene au o strategie perfect elaborată de abordare a competiției respective. Conform acesteia, după o binemeritată vacanță, lotul se va reuni în ziua „z”, după care urmează clasica „reîncărcare a bateriilor”, adică un cantonament prin Alpi (că, pardon, Carpații put!) și neapărat un șir de amicale în care „se va închega formula de echipă” cu care urmează a fi atacate direct semifinalele. Că tururile premergătoare acestora sunt ca și rezolvate. Pentru ca impecabila strategie să dea roade, mai trebuie rezolvat un amănunt: cel al componenței lotului, inclusiv antrenorul. Ajunși aici, ce observăm? Păi, că în loc de a se întări, echipele românești își împrospătează efectivele după o regulă încă neomologată în lumea fotbalului cu adevărat competitiv și care amintește de vechiul banc cu pușcăriașii la care vine într-o bună zi comandantul și le zice: „Deținuți, am o veste bună și una proastă. Cu care să încep? ” Mi l-am reamintit cu prilejul „cazului Zicu”, marele beneficiar al prostiei colective. Vândut prin celebrul procedeu al „vopsirii”, despre care vorbea atât de convingător Ioan Andone, și ajuns la primii păcăliți, alde Internationale Milano, Zicu s-a pomenit în secunda următoare descoperirii vopsirii ejectat la Parma. Unde, după ce și-a luat primii bani serioși nemunciți, a mai fost împrumutat o dată, tot de Inter, de data asta la Dinamo. De unde a luat al doilea rând de bani, tot serioși și tot nemunciți. Restul îl bănuiți: după o ședere de o zi la Milano, prilej pentru ăia de a constata că „în anul petrecut la Dinamo n-a evoluat deloc”, hai cu el la Rapid, la anu’, pe vremea asta, înapoi la Inter unde, bănuiți, cred, și asta, se va constata că „în anul petrecut la Rapid etc.!!!”. Am zis Zicu? Da’ ce, Marius Niculae nu se potrivește?! E la fel de vioi (la transferuri) ca Zicu sau ca circuitul apei în natură. Adică, după ce s-au lămurit cu el și Sporting și amărâții ăia de belgieni, cine să-l mai vrea pe lumea asta? …sau cine alții decât același Dinamo și Rapid? Iar lista rămâne deschisă, în sensul că alți ratați dau să revină în patria mamă: Bărcăuan, Raț, Iencsi, după ce Sânmărtean nici asta n-a prea reușit! Era să-l uit pe Ganea, „marea lovitură” a lui Dinamo! E exact ca în Războiul al II-lea Mondial, celebra bătălie pentru apa grea. Deosebirea ar fi doar de nuanță, fotbaliștii ăștia ai noștri fiind tot un fel de apă: de ploaie!