De ce pierde presa scrisă în raport cu televiziunea? Pentru că e la fel de superficială ca și televiziunea. Momentele și evenimentele sunt luate așa cum vin la televiziunile de știri sau pe agențiile de presă, fără un minim efort de a le descoase.
M-am convins de asta încă o dată (dacă mai era nevoie), citind presa dedicată Deciziei luate de Curtea Constituțională în chestiunea Monicăi Macovei.
Din câte se știe, Curtea Constituțională a dat dreptate tezei că Moțiunea simplă împotriva Monicăi Macovei nu obligă pe primul-ministru să propună revocarea unui membru al guvernului. Teza e punctul forte al sesizării depuse de grupul parlamentar Dreptate și Adevăr, PNL-PD din Senatul României.
Împotriva Monicăi Macovei au votat PSD, PC, PRM.
Întreaga presă scrisă, fără excepție, a văzut în Decizia Curții o victorie a Monicăi Macovei.
Chiar distinsa Jean D’Arc a justiției independente a încercat sentimentul unei jubilații.
Ceva asemănător unui pahar de șampanie băut în plus.
Astfel nu ne explicăm graba cu care a dat interviuri la două oficioase prezidențiale pentru a scoate limba la parlamentari.
Despre inteligența politică a doamnei Macovei aveam serioase îndoieli.
Că-i lipsește chestia asta, care deosebește un politician adevărat de Mița Baston în plin bal, m-am convins deplin după hăuliturile sale de bucurie, sprijinite de pe margine de colivăresele lui Traian Băsescu care au prins a da din limbă ca arăboaicele la bairam.
Te crucești văzând elogiile aduse Curții Constituționale pentru decizia în cazul Monica Macovei.
Dacă alta ar fi fost decizia, Curtea Constituțională n-ar mai fi fost obiectivă.
Ar fi fost neocomunistă. Sărmana limbă de iscălitor care, asemenea fustiței, te ridici și te cobori după combate vântul.
La o cercetare rece, întemeiată pe cunoașterea dedesubturilor moldo-valahe ale politichiei de azi Decizia Curții Constituționale nu e un motiv pentru ca Monica Macovei să petreacă până la ziuă.
1) Ar fi trebuit Curții o infinită părtinire, catastrofală pentru imaginea sa, ca să dea o altă decizie.
Așa cum am mai scris, Moțiunea simplă nu obligă pe premier la revocarea unui ministru. Prin conținut, chiar și când cere demiterea unui ministru, Moțiunea simplă e un semnal dat premierului că un membru al Guvernului nu se mai bucură de încrederea unei Camere a Parlamentului.
În țări mai civilizate decât a noastră (vezi Cazul Prodi, în Italia), Moțiunea simplă ar fi dus fie la demisia, fie la demiterea Monicăi Macovei, fie la retragerea sprijinului.
La demisie, pentru că e de bun simț să nu mai rămâi într-un post dependent de Senat.
Atât în intervențiile anterioare, cât și în declarațiile de după Moțiune, Monica Macovei și-a exprimat disprețul față de parlamentari.
Numai că domnia sa va trebui să lucreze exact cu cei pe care îi disprețuiește atât.
La demitere, pentru că orice prim ministru interesat ca lucrurile să meargă bine în domeniul justiției și ar fi dat seama că Monica Macovei va avea mari probleme în a-și trece legile prin Parlament.
La retragerea sprijinului politic de către PD, pentru că, în astfel de cazuri, chiar și când ai interese politice în justiție, e de preferat un om nou, proaspăt, unuia vechi, uzat deja.
S-a spus și s-a scris în prostie că premierul abia aștepta votul din Senat ca s-o schimbe pe Monica Macovei.
Aiurea!
Dacă ar fi fost așa, Călin Popescu Tăriceanu ar fi demis-o pe Monica Macovei indiferent de decizia Curții Constituționale.
O poate demite și acum. Pentru că Decizia contestă obligativitatea și nu posibilitatea de a o demite.
În realitate, Călin Popescu Tăriceanu n-a urmărit demiterea, ci slăbirea Monicăi Macovei.
Monica Macovei e Femeia Comisar care are cătușe la brâu. Aberanta dependență a procurorilor de ministrul Justiției a dus la folosirea Monicăi Macovei de către Traian Băsescu pentru a aresta pe cine trebuie.
Călin Popescu Tăriceanu vrea să-i arate Monicăi Macovei că soarta ei a depins de el.
Comandând PD s-o susțină, Traian Băsescu a vrut să-i arate că de el depinde.
Cei doi bărbați ai Puterii se bat să și-o facă pe Monica Macovei o biată unealtă.
Și au reușit.
Monica Macovei nu mai are puterea dinainte.
