În urmă cu exact 100 de ani, la Spătărești, lângă Fălticeni, avea să se consume o bătălie despre care puțină lume știe că s-a derulat. A opus armata română și soldați din fosta armată imperială țaristă, soldați bolșevizați după Marea Revoluție Socialistă din Rusia. A fost o confruntare militară sângeroasă, care a fost începutul unei lungi perioade de conflict între România și Rusia sovietică.
Destrămarea alianței româno-ruse
Evenimentele revoluționare petrecute în Imperiul rus în anul 1917 au afectat în mod dramatic situația de pe frontul de est al Primului Război Mondial, afectând în egală măsură și capacitatea de rezistență de pe frontul românesc. Propaganda bolșevică lansată de agenții guvernului Lenin de la Petrograd au pulverizat treptat armata țaristă care s-a destrămat. Peste un milion de combatanți ai armatei imperiale ruse s-au transformat într-o masă fără conducere, violentă și care răspundea deciziilor venite din Rusia. Vechiul aliat al României s-a transformat într-o masă eterogenă, grupuri mari de dezertori rătăcind pe drumurile Moldovei, amenințând securitatea populației civile și terorizând localitățile pe unde treceau.
Era finalul unei colaborări care a adus România în pragul dezastrului. Într-o lucrare devenită clasică asupra istoriei războiului de reîntregire, semnată de Constantin Kirițescu, un supraviețuitor al marii conflagrații scria că „istoricul colaborării noastre politice și militare cu aliatul rus, atât în pregătirea războiului, cât și în ducerea lui alături de el, a fost un lung șir de dificultăți de tot soiul, de preocupări, de decepții și de necazuri”.
Universitarul sucevean Radu Florian Bruja a precizat despre aceasta că „revoluțiile ruse din februarie/martie, respectiv octombrie/noiembrie 1917 au agravat la maximum întregul climat social-politic din Imperiul rus, deteriorând decisiv relațiile bilaterale româno-ruse. Descompunerea vechiului imperiu al țarilor și ieșirea din război a obligat România să-și schimbe întreaga strategie. În decembrie 1917 frontul s-a dezagregat, iar în ianuarie 1918 guvernul bolșevic a rupt relațiile diplomatice cu România. Acesta a fost contextul în care s-a ajuns la primele confruntări militare româno-ruse”.
Cum au încercat rușii să-l asasineze pe regele Ferdinand
Din Bucovina până în Vrancea unitățile militare ruse, paralizate de propaganda leninistă, s-au transformat în inamici pentru armata română și au început să se întoarcă în Rusia. Dar obiectivele ambițioase ale noilor lideri de la Petrograd urmăreau să folosească aceste trupe pentru bolșevizarea României și transformarea ei într-o republică sovietică. Încercarea nereușită de asasinare a regelui Ferdinand a obligat Marele Cartier General al armatei române să ia măsuri drastice împotriva fostului aliat.
Trupele Armatei a IV-a ruse, dislocate în Moldova, au încercat să facă joncțiunea pentru a merge asupra Iașilor, capitala provizorie a României la acel moment. Eșecul acestui demers a făcut ca foarte multe unități militare să hoinărească pe drumurile Moldovei, intrând în conflict cu trupele române. Așa s-a întâmplat la Galați, la Pașcani sau la Mihăileni, la hotarul Bucovinei.
După lupta de la Pașcani, circa 10.000 de militari ai Corpului 2 rus s-au îndreptat spre Fălticeni, unde doreau să facă joncțiunea cu militarii Corpului 18 din Bucovina. Orașul Fălticeni era un important nod de comunicații între Moldova și Bucovina, de unde trupele rusești se puteau deplasa spre Suceava sau spre est, spre râurile Siret și Prut. Pentru a preveni acest pericol, militarii Regimentelor 16 și 56 Infanterie și o companie de mitraliere a Regimentului 2 Grăniceri au fost dislocați în afara orașului pentru a opri înaintarea rușilor. Un total de 800 de militari români, conduși de colonelul Dimitrie Rădulescu, trebuiau să împiedice ocuparea orașului de către trupele rusești bolșevizate.
Luptele de la Spătărești-Fălticeni
În ziua de 13/26 ianuarie 1918, militarii ruși au pornit spre Fălticeni din direcția localităților Cristești și Drăgușeni. În același timp alte unități veneau din direcția Baia spre Fălticeni. Unitățile românești au primit ordinul să se organizeze în dispozitiv de apărare pe culmile dealurilor aflate la nord-vest de Rădășeni, sud de Fălticeni și la vest de Spătărești. A doua zi, dimineața, primii soldați ruși ieșind din Dumbrăvița pe șoseaua Fălticeni-Ciumulești au luat contact cu apărătorii români. Refuzând să predea armele la insistențele părții române, rușii au deschis focul declanșând bătălia. Istoricul Mihai Aurelian Căruntu, din cadrul Muzeului Bucovinei, a arătat că „potrivit unor documente găsite la șefii acestora din urmă după încetarea ostilităților, localitatea urma să fie jefuită, arsă și dărâmată”.
Militarii ruși au executat un bombardament asupra orașului Fălticeni, dar cele peste 300 de proiectile lansate nu și-au atins ținta. A urmat atacul trupelor rusești asupra pozițiilor ocupate de militarii români. Rușii au atacat în valuri cu ajutorul trupelor de cavalerie, infanterie și mitraliere liniile românilor, ajungând la 200 de metri de acestea. Ultimul atac a fost respins abia după lupte corp la corp, contraatacul ostașilor români fiind executat la baionetă. Bătălia a durat aproape 12 ore, cu intensitatea maximă între ora 16 și 19, abia seara ofensiva soldaților ruși fiind zădărnicită.
Liderii rebelilor au încercat să negocieze cu românii retragerea sper Cornu Luncii, dar abia în dimineața zilei de 15/28 ianuarie au acceptat să capituleze. Intervenția Regimentului 16 Infanterie Suceava a fost decisivă, rușii pierzând în retragerea spre Cristești un important material de război. Artileria română a fost nevoită să efectueze bombardamentele șoselelor care legau satele Bogdănești, Cămârzani și Dumbrăvița. Aceste drumuri erau pline de militari bolșevizați care încercau să se apropie de Fălticeni.
Pierderile din bătălia de la Spătărești
Tot în urmărirea rebelilor ruși, Regimentul de grăniceri a intrat în Bucovina, ajungând la 21 ianuarie/3 februarie 1918 la Suceava, după care s-a retras. Erau „primii mesageri din țară ai Unirii, act ce va deveni realitate câteva luni mai târziu”, ne-a mai precizat Mihai Aurelian Căruntu.
În bătălia de la Spătărești s-au înregistrat 150-200 de morți și 400-500 de răniți de partea rusă, în vreme ce din tabăra armatei române au căzut 14 militari și alți 28 au fost răniți.
Bătălia de la Spătărești a fost una din primele confruntări militare dintre armata română și ruși bolșevizați, fiind un episod peste care s-a așternut tăcerea vreme de un secol.
„Dincolo de victoria tactică în urma căreia s-a putut împiedica joncțiunea armatelor rusești din Bucovina și Moldova, ea are și o simbolistică aparte. Momentul poate fi considerat ca un debut al războiului dus de România în prima jumătate a secolului XX îndreptat împotriva bolșevismului/comunismului care avea să marcheze dramatic întregul veac”, a completat universitarul Radu Florian Bruja.