Bătălia de la Arcul de Triumf

Într-o vreme cu geruri alternative și balamuc constant, oștirea de pace a Capitalei, cu boncancii lustruiți și turelele tancurilor date cu vaselină, pregătește marea defilare de 1 Decembrie. Onorul se va da la președinte și la somități, iar grija pentru simetrie presupune exerciții din greu și repetiții cât e ziua de mare. Onorul se dă, deocamdată, unor stâlpi de telegraf. Generali cu burtă, care n-au participat în viața lor la o bătălie adevărată, calcă plini de importanță pe asfaltul din zona Arcului de Triumf. Tălpile lor încearcă rezistența caldarâmului, iar ofițerii afișează o preocupare încruntată. Adică, vezi Doamne, ei nu pășesc ca niște amărâți de muritori civili. Tocul lor, sub greaua povară de kilograme și responsabilități, depistează minele anti-tanc de sub asfalt și indică fisurile inamice din borduri.
Mă rog, dincolo de glume, într-un București făcut talmeș-balmeș, cu nici o stradă întreagă, cu nici un bulevard nedesfundat, asfaltat și rebordurat anual din vremea primarului Băsescu și până azi, asta mai lipsea: repetiția de defilare.
De ce, mă întreb ca rezervistul fraier, nu se fac exercițiile de defilare în curțile cazărmilor. Spații sunt destule, berechet. Desenați Șoseaua Kisselef, o delimitați cu creta în mărime naturală, pe platou și faceți exerciții. Alegeți un pifan și-i puneți poza electorală a domnului Traian Băsescu pe meclă din cele rămase de la referendum și gata. Chiar dacă ai face și Arcul de Triumf din carton în mărime naturală și tot ar costa mai puțin decât hărmălaia iscată de repetițiile comise ziua în amiaza mare într-un București, repet, și așa făcut chisăliță. Bucureștenii, și nu numai ei, au nervii la pământ. Cine se încumetă să vină în aceste zile în Capitală, din Suceava sau Piata Neamț, de la Ploiești sau Slobozia, comite un gest suicidal. Feriți-vă, oameni buni, de București. Dacă țineți morțiș să vedeți infernul în mărime naturală, apăi, veniți.
Politicește stăm ca mai mereu în ultimii trei ani. Președintele face consultări la Cotroceni cu partidul PD-PLD, formațiune hibridă, care în pofida succesului relativ, l-a păgubit de două palme pe președinte la miezul nopții când au venit primele informații despre rezultatele europarlamentarelor și referendumului. Președintele nu putea să strige la Tăriceanu, să țipe la Iliescu. A țipat la ai lui. Colegi jurnaliști care au fost prin preajmă la Modrogan, de unde fostul ministru Blaga conducea campania, spun că Traian Băsescu era negru de furie și bolnav de icter. Bietul om! Îl înțeleg. A asudat prin toate televiziunile, a muncit cât toți bocii și stolojanii la un loc, iar deștepții au stat cu nasul în televizor și cu fundul pe cuvertură. Urât. De ce n-au scos măcar pentru referendum lumea la vot? De ce n-a ieșit din bârlog alegătorul? Ei, aici e aici. Dar despre acest amănunt altă dată. Să treacă 1 Decembrie, ziua noastră națională în care generalii de pace își arată doamnelor emoționate până la leșin burțile eroice și cizmele lustruite.