Nu te poți numi constructor care lucrează pentru o firmă de stat dacă astupi la termenul stabilit gropile sau șanțurile făcute în jurul blocurilor. Asta este, deja, o axiomă. Pe la mijlocul lunii trecute, pe ușa de la intrarea blocului în care locuiesc a apărut, la fel ca și în cazul blocurilor învecinate, un anunț din care aflam, în termeni politicoși, că de pe 23 iulie vor începe anumite lucrări. Urmau apoi o serie de indicații pentru locatarii blocului și, în final, se menționa că termenul de execuție este de „cca. 3 săptămâni”, beneficiarul lucrării este SC Termica SA, iar executantul SC General Fluid SA București. Știind că este vorba despre înlocuirea unor conducte, eu, în naivitatea mea, am apreciat că cele trei săptămâni reprezintă un termen mai mult decât rezonabil, constructorul luându-și (credeam eu) și o marjă se siguranță, pentru zilele în care, din cauza ploii sau mai știu eu ce, nu va putea lucra. În prima zi, 23 iulie, nu s-a întâmplat nimic. Totuși, din câte îmi amintesc parcă a fost sărbătoare atunci. În zilele următoare, încet și cu timiditate, au început să apară muncitorii. Între două pauze de masă, patru de odihnă și cinci de deshidratare (era perioada caniculei) mai dădeau și la lopată. Dar tot așa, încet și cu timiditate. Chiar și în ritmul ăsta, nu le-a luat prea mult să termine de săpat șanțurile. Apoi, a urmat o pauză. O perioadă de aproape o săptămână în care nu s-a întâmplat iar nimic. Când începeam să-mi pierd speranțele, au venit și oamenii cu țevile. Le-au așezat în șanțurile care parcă urlau să fie umplute cu ceva și timp de o săptămână tot le-au fixat și le-au aranjat. În fine, au terminat. Și au plecat, bineînțeles. Asta era acum vreo săptămână. De atunci, iar e liniște. Așa o liniște că uneori mă gândesc, cu disperare, că reprezentanții firmei SC General Fluid SA București au uitat de șanțurile astea. Pur și simplu nici o persoană de acolo nu-și aduce aminte că au fost săpate aceste șanțuri. Ce bine ar fi dacă asta ar fi realitatea. Le-am da un telefon, ar veni, le-ar vedea, și-ar aminti și ar termina treaba. Din păcate, realitatea e că nu au uitat deloc de ele. Știu foarte bine ce și unde au săpat. Dar și că au spus că termină în trei săptămâni. Mă rog, „cca. 3 săptămâni”. Totuși sunt aproape 6 săptămâni de când au fost începute lucrările. Ce mai contează? Ce importanță are că cetățeanul trăiește atâta vreme într-un disconfort continuu? Doar pentru asta plătește taxe și impozite. Ce importanță are că pe noi, ca firmă de construcții, ne doare în cot de ce promitem? Am zis trei săptămâni. Ei, și ce mare lucru dacă sunt șase? Vedeți să nu fie opt sau nouă!
Situația prezentată o trăiesc eu și vecinii mei, așa după cum am precizat. Dar, sincer, nu mi-aș fi permis să scriu aceste rânduri dacă lucrurile nu se petrec exact la fel în tot orașul, atunci când se sapă o groapă sau un șanț. Și iarăși vă spun, sincer, că nu aș fi fost deloc iritat de situația actuală dacă, după trei săptămâni, ar fi apărut un nou afiș pe ușa blocului, în care să se anunțe că din nu știu ce motiv se prelungește termenul lucrărilor. Nu avea nici un fel de importanță motivul pe care îl invocau. Puteau să spună și că e din cauza lenei. Dar, era un gest de respect pentru cetățeanul din zonă. Nu s-a întâmplat și este puțin probabil că se va întâmpla așa. Indiferent de ce lucrări se fac, în ce zonă, când beneficiarul este statul, pe constructor îl doare în cot de termen de predare, de mizeria făcută, de disconfortul cetățeanului. Dacă o persoană fizică sau o firmă privată își construiește ceva trebuie să afișeze, la vedere, un termen de finalizare a lucrărilor. Dacă îl depășește și nu-l prelungește imediat, apar o grămadă de inspectori, care completează din mers chitanțierele cu amendă. Dar pe ăștia care lucrează pentru stat, pe banii noștri, cine îi controlează?
