Că nebunii există, se știe de când lumea.
Problema uriașă o constituie însă nebunii vestiți și fanii lor! Cei care aleargă să îi vadă, să le soarbă cuvintele și care – dacă nebunii vestiți candidează politic – îi votează și îi propulsează pe funcții, dându-le încredere în imbecilitățile pe care le promit. Iar fanii naivi le cred.
Publicam în Monitorul de Suceava, în 19 martie 2025, articolul ”Creierul primitiv stăpân și examenul psihiatric”, încheindu-l:
<<Așadar, consultul psihologic și psihiatric al tuturor indivizilor care doresc implicare politică este absolut legitim și necesar. Rău este că – așa cum se întâmplă și în cazul examenelor pentru permis de armă și conducere auto – seriozitatea specialiștilor ”cu capul” implicați este precară!>>
De curând, la Suceava, dinaintea fanilor adunați de pe te miri unde – sală mare, plină! – actorul Dan Puric a găsit soluția României: ”Cine trebuie să fie președintele țării?… Un pădurar!” (aplauze prelungite); pseudoconferința intitulându-se: ”Suntem români și punctum!”
Când va merge spre a pălăvrăgi undeva în Deltă – la Tulcea, de pildă – Puric va zice: ”Un pescar!”, la Zalău: ”Un cioplitor de linguri din lemn de plop!”, la Constanța: ”Un marinar!”, la Zlatna: ”Un făuritor de donițe și ciubere din stejar!” și tot așa… E drept că, la Suceava, în mândra Bucovină, cea cu mult ”lemn pe picior” și sfinte mănăstiri, ar fi mers bine, ca președinte de țară, și ”Un drujbist!” sau ”O măicuță!”.
Cert este că psihoinvoluția aterosclerotică, pe teren narcisic, oferă un spectacol pe cât de jalnic, pe atât de hazliu.
Aseară, un bun prieten îmi trimisese link-ul transmisiei în direct și o vreme m-am putut uita. Iar cum sunt norocos, am prins ”esențe”. Omul mereu nu știa care urma să-i fie următoarea idee, propoziție. Nimic nou… Mi-a fost clar: ”dujmanii rumânilor” – ungurii, mai ales! – îi amestecaseră amarnic ”piesele de puzzle”. Și el țopăia sprinten printre ele. Că de sprinten, e sprinten… Peste măsură!
Pădurarii, măicuțele, drujbiștii și alți oameni finuți din sală au filmat, au aplaudat, plecând acasă fericiți, fiecare cu ”bastonul de mareșal” în paporniță.
