Cine crede în poveștile cu Moș Crăciun, trebuie să creadă și în poveștile cu Revoluția română anticomunistă din decembrie 1989. Că doar au același grad de credibilitate.
Se spune că tonul acestei revoluții – „spontane”, dar regizate din studiourile de videochat din Moscova – a fost dat în orașul Iași, la data de 14 decembrie 1989. Povestea pretinde că o mână de ingineri curajoși, salariați ai Combinatului de Utilaj Greu de acolo, au împărțit manifeste în piața centrală. Aceste manifeste chemau la revoltă, cu scopul de a-l răsturna pe dictatorul nicolae ceaușescu.
Dacă-i vezi pe revoluționarii respectivi la moacă și la port, te scutură cutremure de râs cu magnitudinea șapte pe scara Richter. Cu toții au fost și mai sunt simbriași ai echipei cu ochi albaștri de peste râul Prut. Unul și unul. Fiecare și-a luat cașcavalul, că doar nu s-a revoluționat pe gratis. Revoluția e până la urmă o chestiune pragmatică.
Unul dintre curajoși a ajuns profesor la universitatea aia ieșeană plină de masoni și de securiști (deși cei mai mulți profi sunt și masoni, și securiști). Un caraghios, pe nume prutianu, specialist național în comunicare, deși el vorbește de parcă și-ar extrage cuvintele din fundul curului. Dar noul regim l-a răsplătit. Nu a existat training al întreprinderilor clientelare de după revoluție care să nu-i plătească simbrie regească, deși România a rămas republică.
Alt mare luptător a fost un scriitor aproape analfabet: casian spiridon, Ăsta și-a pus „maria” între nume și prenume, ca un omagiu adus mamei sale care l-a zămislit cu spermatozoizi din flori, dar și ca să-l confunde lumea la repezeală cu clasicul Rilke. Un ins bolovănos, incult și rudimentar, dar care e și mare șef pe la uniunea scriitorilor. Că și acolo se învârt bani cu lopata. Iar el e lacom, ca orice fost copil sărac.
Un caraghioslâc, asta a fost revoluția din 1989. Un mod de rebranduire a securiștilor, reconvertiți în mari biznismeni. Iar faptul că elena și nicolae ceaușescu au fost omorâți de Crăciun arată cât de mari creștini suntem.
