Băsescu trage tigrul de mustăți

Există un tip de atitudine a celor mici care poate fi numit „a trage tigrul de mustăți”. În loc să eviți pericolul întrupat de teribila felină, tu începi să o șicanezi, ca într-un film de desene animate. În lanțul trofic, viața e foarte diferită de cea a desenelor animate. Și chiar de competițiile sportive. Nu există meci tur, care să fie urmat de un meci retur, de o revanșă.
Băsescu trage și el tigrul de mustăți, ca într-un desen animat destinat micuților. În loc să trateze cu toată atenția amenințările cumplite venite din partea Rusiei prin vocea vicepremierului ei Mitică Rogozin, în loc să adopte, cum s-ar cuveni, cea mai gravă mină posibilă pentru un șef de stat, el se întreabă câtă votcă a băut respectivul, înainte de a scoate pe gură cuvintele care ne-au înghețat sângele.
E rândul nostru să ne întrebăm, știind că nici șeful statului român nu e genul care să deșerte paharul în frapieră sau să-l îndrepte spre ureche, cât whisky a băut înainte de a da o asemenea replică. Dacă alții nu-ți cer ție alcoolemia, tu de ce o ceri altora, Trăienică?
Cel care trage tigrul de mustăți nu trebuie să aștepte prea mult ca să suporte consecințele inconștienței sale. Îl irită la început. El deja a făcut-o, în câteva rânduri. Deja rușilor, dar și nouă, românilor, ne-a tot arătat că îl interesează mai mult soarta cetățenilor din Republica Moldova, decât din România. Tigrul nu e tras de mustăți de ieri, de azi. Până la urmă, a reușit să îl scoată din țâțâni. Și tigrul va reacționa. Cu laba sa grea și hotărâtă, cu colții săi făcuți să sfâșie până și oțelul, cu mintea proiectată să atace, îl va face praf pe turbulent, dintr-o singură mișcare.
Lui Băsescu îi convine să se joace, făcând-o pe viteazul. În cazul unui conflict cu temutul nostru vecin, el, familia și favoriții săi vor fi la adăpost, la căldurică. Noi vom fi cei care vor plăti nota de plată. Că în viziunea lui doar la asta suntem buni: să plătim notele de plată.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.