Băsescu, răsfățat de comparația cu Ceaușescu

Am citit, și nu doar în aceste zile, revoltate și îndreptățite analize, iscălite de condeieri de frunte, în care președintele României scăpate de dictatură, domnul Traian Băsescu, este comparat cu Nicolae Ceaușescu. Ba unii merg chiar mai departe, spunând și scriind că Băsescu întrece mult tot ce a îndrăznit împușcatul de la Târgoviște, prin insolența cu care-și impune voința personală (nu se consultă nici măcar cu PD-L, propriul partid), prin construirea fățișă a unui sistem autoritar.
Nu mă voi opri aici la cât de îndreptățite sau forțate, eventual, sunt aceste analize, iscălite, repet, de analiști reputați, unii feriți cu totul de bănuiala partizanatului, ci la lipsa de reacție a președintelui. De ce nu se arată insultat Traian Băsescu, de ce nu protestează vehement spunând că el, ca luptător declarat împotriva comunismului și securismului, urmaș, cum cred unii din diaspora, al lui Corneliu Coposu (chiar așa!), nu are nici în clin nici în mâneca sacoului cu fostul dictator? De ce tace?
Tace și face, din ce în ce mai apăsat. Să ne amintim doar că desființarea Senatului a fost primul act cerut imperios de ruși în vara lui 46, iar voia Moscovei s-a împlinit cu toate protestele liderilor partidelor istorice (încă nebăgați la pușcărie) și a Regelui. Cu armata sovietică aici, comuniștii, inexistenți în satul meu din Prahova, câștigau alegerile cu 99 la sută, în detrimentul liberalilor și țărăniștilor care formau majoritatea covârșitoare. Poporul, zice președintele, s-a pronunțat pentru Parlament unicameral. Sunt convins că s-ar fi pronunțat și pentru desființarea cu totul a Parlamentului în condițiile în care un sondaj făcut public în aceste zile arată că trei sferturi dintre români n-au habar care-i diferența între un Parlament unicameral și unul bicameral. În condițiile în care țara se scufundă, președintele modifică așa cum vrea el Constituția, sporește amețitor pentru o țară pretins democratică rolul și forța șefului de la Cotroceni și amputează orice alt glas care ar încerca să spună altceva. Totul pe față. Fără rușine. Asta scriu analiștii (chiar și presa de afară dă semnale că în România se petrece ceva necurat) și totuși domnul Băsescu nu pare câtuși de puțin deranjat.
Ieri, nu mi-am găsit mașina în locul în care o parcasem, între alte automobile, după ce absentasem de lângă ea o jumătate de oră, plecat cu treburi. Nu băgasem de seamă că la vreo 50-60 de metri, pitit în spatele unui copac, apăruse un x al parcării interzise. Am crezut că mașina mi-a fost furată, ceea ce nu era mare pagubă, dar aveam înăuntru toate actele, ceea ce îmi crea un înspăimântător disconfort. Mă rog, până la urmă cineva m-a lămurit că niște haidamaci cu macarale pe roți au săltat zece automobile și fac asta zilnic, din două în două ore, venind în același loc la sigur.
Dincolo de ore de alergătură și de cheltuirea a șapte milioane de lei vechi, am avut și avantaje gazetărești. Am aflat, de pildă, că și în acest caz, ca și în contractul încheiat de Prigoană cu primarul Negoiță, firma particulară ia tot. Mă gândeam că banii mei ajută la micșorarea impozitelor bucureștenilor, ajută la astuparea unor gropi. Aș! Ajută niște buzunare pline să dea peste ele. Atât primarul de sector, cât și ciorditorul de autoturisme de pe străzi împart prada.
Un alt amănunt aflat a fost de ce nu se supără Băsescu atunci când e comparat cu Ceaușescu. Pentru că, îmi zice aproape răstit un șofer de taxi, lumea o duce prost, din ce în ce mai prost și nu sunt puțini care-l plâng și regretă pe Ceaușescu. Faceți un sondaj și o să vă îngroziți câți îl vor înviat pe fostul lider comunist. Comparați-l mereu cu Ceaușescu, voi, ziariștii, și chiar îl faceți pe Băsescu jupân, adică să ne-o tragă la toți cum și când vrea el.
Așa e. Noi clămpănim la televizor pe tema actelor nedemocratice ale lui Zeus, iar lumea, cu foamea în gât, cu spaima că mâine bătrânii nu-și mai iau pensiile, iar tinerii nu mai au slujbă, vrea certitudinea mâncării din farfurie. Întrebarea pentru mulți, din ce în ce mai mulți români, e ce vor pune pe masă? Băsescu o să le spună că parlamentarii le halesc bucățile din ciorbă, iar politicienii (cu câteva excepții, firește) sunt niște nenorociți. Și va fi crezut, ca de atâtea ori. Se face dictator? Să se facă, dacă el ne promite păpică. Firește că acești oameni au uitat privațiunile de 25 de ani impuse de Ceaușescu pentru a plăti o datorie externă de câteva ori mai mică decât cea de azi. Firește că acești oameni nu realizează că peste doi ani, așa cum avertiza un academician al analizelor economice, nu vom mai putea cumpăra gaze și iarna vom îngheța în apartamente. Ceaușescu plătea cu carne de porc (aici rămâneau ”adidașii”), cu găini care plecau la ruși fără gheare, vietăți crescute în marile combinate de stat. Cu ce va plăti Băsescu? Acele combinate nu mai sunt, iar datoriile sunt din ce în ce mai amețitoare. Cu ce le-a zis el odată sindicaliștilor din balcon, când era ministru al Transporturilor și ăia cereau lefuri mai mari. Ceva ce nu poate fi scris aici. Oricum, plata nu va fi acceptată de ruși și nici de alții, oricât de larg va fi fiind șlițul prezidențial.
De ce nu se simte insultat Traian Băsescu de o comparație care pare jignitoare într-o țară care a vărsat sânge pe străzi pentru democrație? Fac pariu că râde și fac pariu că până și din această nenorocire își trage voturi. Curând votanții foamei vor fi extrem de numeroși. Întrebarea e dacă nu cumva foamea generează și reacții incontrolabile. Incontrolabile și de unul care pare a controla deja tot.