Președintele Băsescu a fost, cea mai consistentă parte a vieții lui, șef pe uscat. Din cei vreo șase ani de cârmuit vapoare, conform biografiei oficiale, doar vreo trei au fost consumați efectiv pe mare. Poziția de lup de ocean neînfricat, înfruntând și biruind o veșnicie furtunile, îl avantajează, desigur, din acest motiv întârzie, discursiv, pe valuri, mai mult decât îi îngăduie biografia și se lasă furat de melancolia apelor eludând lunga fâțâială abilă prin buruienile uscatului.
Nu știu dacă trebuie să râzi sau să te înfurii la explicația îngâmfată a fratelui Mircea, alt ”lup de mare” al familiei Băsescu, legată de închipuirea că dacă actualul președinte se afla cu pistolul rușilor la tâmplă n-ar fi abdicat, așa cum a procedat ”trădătorul rege Mihai”. Ori ”îi făcea” pe ruși în foi de viță, ori se lăsa ciuruit eroic. Să te ții cu mâna de burtă de râs sau pentru a stopa un icnet stomacal?
Târârea istoriei naționale, din perioadele ei de cumplit dramatism, într-un asemenea discurs de bodegă și de mâncat semințe stând cu curul pe bordură, este nu doar jenant, ci de-a dreptul grețos. Ce contează că mari istorici, cum ar fi academicianul Dinu C. Giurescu, îl contrazic cu argumente zdrobitoare, ce contează că America și Rusia, deopotrivă, îl omagiază pe cel care a scurtat al Doilea Război Mondial cu luni de zile, salvând nu doar zeci de mii de soldați din tranșee, ci și zeci de mii de încarcerați ai lagărelor naziste, majoritatea evrei, care ar fi sfârșit în camerele de gazare ale lui Hitler, ce contează că pretutindeni Regele României, ultimul dintre șefii de stat implicați direct în soarta acelui pustiitor război, este privit și primit cu respect de instituțiile de vârf și somitățile politice ale lumii? Ce contează că până și intelectualii orbiți de minciunile tale, domnule președinte, care te-au lustruit ani și ani, au avut o primă tresărire de revoltă? O ții, că așa ți-e felul, gaia-mațu, că ne plecăm degeaba în fața Regelui, care e un nimic, în timp ce tu ești Dumnezeu.
Bietule nefericit ros de cancerul urii! Poate că această ultimă murdărire te va pierde. Nimic nu rămăsese nemaculat de avântul tău de cârciumă. Țara e dată peste cap economic și moral, nimic nu mai e întreg și la locul lui, lumea se comportă, în straturile ei compact sărace, din ce în ce mai primitiv. Începe să dispară conștiința națională, credința că avem o patrie, un trecut, o istorie de apărat. Modelele junelor de liceu care n-au auzit de Eminescu, nu rezonează în nici un fel la nume ca Mircea Eliade sau Cioran, iar Brâncuși poate fi orice pentru mintea lor paralizată de găunoșenii, sunt fâțele obraznice ale politicii și micului ecran comercial. Se duce tot. Mai trebuia pus un bocanc murdar și pe ultimul reper de moralitate și prestigiu pe care-l avem, Casa Regală de România. Din fericire aici nu ți-a ieșit, jucătorule trișor. Ai putea, făcând prima oară un calcul de șmecherii greșit, să trezești amorțitul orgoliu al multor români. Spui că istoricii tăi de la Cotroceni au făcut o temeinică analiză și au constatat că istoria nu e aia pe care o știu savanții, cărturarii, oamenii simpli de bun-simț, lumea largă care se mai uită încă la noi. Ce istorici din Deal? Specialistul în canibalism Cătălin Avramescu, cel pe care unii mi-l atribuie drept fiu, alții nepot sau mătușă și cu care n-am nici-o legătură, nici de sânge, nici de amiciție și pe care nu l-am văzut decât la televizor debitând inepții obraznice? El ți-a spus să-l spurci pe Rege? Sau ai simțit că numai așa, împuțind aerul în odaia numită România, n-o să mai simțim sărăcia, furtul banului public, amețirea viitoarelor alegeri? Ai reușit să ne vâri în agendă un alt hap otrăvit? Asta da. Ai izbutit. Numai că otrava te-ar putea atinge și pe tine, domnule președinte.
Un comandant nu-și abandonează niciodată nava! – declamă, în reluare, prea mult staționatul locatar din Deal. Care navă, domnule Băsescu? Eu am auzit de un comandant de navă care a făcut să dispară toate navele României. Să fie ăsta un exemplu de eroism, de patriotism? Ești în aer, domnule Băsescu, nu mai ai nici o navă sub tălpi și chiar și țara, cu noi cu tot, începe să nu mai fie!
